Anul trecut pe vremea asta abia făcea primii pași. Eram tare nerăbdători să o vedem cum merge. Nu știu, poate că doar așa sunt părinții începători, la primul copil. 🙂 Îmi aduc aminte pe lângă nerăbdarea mea și multele griji: de ce nu mai merge o dată. Dacă are ceva? Nu avea nimic. Pur și simplu, abia pe 4 februarie 2018 a venit vremea să facă primii pași. Era seară, stăteam în sufragerie pe covor când deodată a luat o carte, a pus-o în gură, s-a ridicat și a început să meargă. Și gata. De atunci a început altă distracție. Acum fuge.
Ne uitam la pozele de acum un an și nu ne venea să credem ce mult a crescut. Spunem că timpul trece repede, dar nu știu cum ”îngrămădește” el atâtea lucruri în tot ”repedele” acesta. De atunci și până acum Natalia s-a schimbat mult. De fapt, totul s-a schimbat și de la lună la lună tot crește și distracția e din ce în ce mai mare. 🙂
Ce s-a mai schimbat între timp:
– nu doar merge, ci fuge, sare, se urcă peste tot. Evident că am avut și multe accidente. Cel mai tare ne-am speriat când a sărit de pe canapea și a căzut pe mână. Am crezut că și-a rupt-o. De data asta toți am avut noroc. Sperăm să nu pățim ca în povestea cu ulciorul, care nu merge de multe ori la apă. Noi vrem să meargă al nostru, dacă înțelegeți ce vreau să spun. 🙂
– cea mai evidentă schimbare, pe care o remarcă toată lumea la Natalia este ce mult i-a crescut părul. Acum poate fi ușor prins în codițe. Anul trecut pe vremea asta avea puțin. Ai fi zis că e un băiețel drăguț.
– vorbește. Uneori mult și nici gândurile nu ți le mai auzi. Și asta este ceva ce majoritatea părinților abia așteaptă. Eu cred că de fapt nu știu ce așteaptă. E amuzant cum pronunță cuvinte, cum începe să ceară, e mai bine că te înțelegi cu el cât de cât, dar toate astea vin la pachet cu un turuit de îți fug toate gândurile brusc plus negocieri serioase. 🙂
– nimic nu mai este cum credeam eu. Natalia tocănița de dovlecel este foarte bună și îți plăcea. Nu, nu. Bine, m-am înșelat. Este timpul să mergem să dormim. Nu, nu. Bine, și de data asta m-am înșelat. Ce zici, facem și noi la oliță. Da, dar nu chiar acum. Bine, mai aștept. Natalia nu mai chinui pisica. Este black. Nu schimba subiectul. Și tot așa. Pierd teren, tot mai mult, de la zi la zi.
– trebuie mereu să ne jucăm. Arată ce jucării vrea, ce jocuri vrea, nu poate fi niciodată dusă de nas. Discutăm de la egal la egal, cam așa cum o facem cu orice alt om mare. 🙂
– e și mai dezastru în casă. Mare dezastru. V-am spus că a fost mama la noi weekend-ul trecut și a observat și ea asta. Da, noi ne-am obișnuit și așa. În dulap e la fel de vraiște și mereu mă îmbrac cu hainele din față. Nici nu mai știu exact ce mai e pe acolo. Jucării sunt peste tot. Gătitul împreună vine la pachet cu și mai mare dezastru. Acum vrea și ea să taie, să amestece, să țină ea mixerul, să măsoare ea făină.
– nu mai plânge când îi tai unghiile.
– suntem mai mulți. 🙂 I-am luat o pisică. Nu-i de ajuns că aleargă ea prin casă, acum mai este și pisica. Dar sunt simpatice cum se joacă amândouă.
– face fețe-fețe …pff, cred că zace în ea o actriță de Oscar.
– imită tot, de la gesturi la cuvinte. Toate cuvintele. 🙂
Ce nu s-a schimbat:
– jucăriile tot pe podea stau, cele mai multe dintre ele. Le strâng rar, spre deloc.
– sunt cam la fel de obosită. Poate chiar un pic mai mult, pentru că între timp mai și lucrez de acasă.
– stăm tot acasă. Abia din toamnă va merge la grădiniță. Of, cred că va fi un moment greu pentru amândouă.
– se trezește tot devreme. Se culcă tot târziu.
– tot plânge când o spălăm pe cap.
– tot teoretic face la olită. Am povestit aici. Sper până în toamnă și practic.
– la fel de mult urăsc să spăl vasele.
– am stat să mă gândesc unde să trec iubirea. E la fel de multă sau mai multă? Nu știu… dar vine la pachet cu multă fericire, râsete, seri minunate pe care le petrecem toți trei distrându-ne. Clar viața noastră s-a schimbat mult. Arată altfel. Și de la lună, la lună, de la an, la an, e tot mai frumoasă, mai palpitantă, cu noi provocări.
Sursă foto: Pexels.com
