Hai, hai mai repede, trebuie să ajungi la grădiniță. Hai, hai mai repede începe cursul de pian și o să întârzii. Hai, hai mai repede trebuie să mergem la pregătire la engleză. Hai, hai mai repede, trebuie să ajungi la antrenament la fotbal.

Hai mai repede… așa ne grăbim copii și îi ducem la nu știu câte cluburi, vrem să învețe cât mai multe limbi străine și evident, să facă și un pic de sport. Și, uite așa îl plimbăm de colo-colo și nu pentru că suntem niște părinți răi. Așa credem că facem bine mai ales că viitorul copiilor noștri este greu de ghicit. Nu știm la ce să ne așteptăm și vrem să știm că am făcut tot ce ne-a stat în putere că să ajungă un adult de succes în viață.

Am scris săptămâna trecută despre faptul că merg mai mult într-un picior. Ei bine, tot așa merg și acum iar cu un copil prin preajmă, fiecare zi pare o provocare tot mai mare. Ce joc să mai inventez? Unul să o captiveze, astfel încât să se joace de jos :), dacă înțelegeți ce vreau să spun. Nataliei, ca oricărui copil cred, îi place să alerge, să se urce pe orice, să se dea jos și iar să se urce pe undeva, și toate astea în mai puțin de un minut, să sară în pat și tot felul de astfel de activități, care presupun să stai bine înfipt pe ambele picioare.