Era aproape miezul nopții. Liniște în casă. Toți dormeau. Eu citeam cartea Sidoniei Drăgușanu, ”Doamna cu ochelari negri”. Întorceam cea de-a 296-a pagină, eram aproape de final și îmi fugeau gândurile printre ultimele rânduri din carte. Mă gândeam la toate personajele pe care le-am descoperit în carte și la toate femeile din mine, la vârste diferite. În stânga mea dormea liniștită Natalia, la picioare pisica ei neagră toată. Mi-am dat seama că acum nu e doar liniște în casă, e liniște în general.

Cartea ”Micul Rege Decembrie” scrisă de Axel Hacke este considerată un basm modern, care ne duce cu gândul la ”Micul Prinț”. Este, după părerea mea, o carte pentru copilul din noi. Este o carte pentru copii minunată, de citit in luna decembrie.

Regele Decembrie al II-lea nu este mai mare decât degetul arătător, are un costum din catifea roșie, împodobit cu un guler alb și gros din hermelină și iubește ursuleții de gumă. Este un partener de discuție foarte interesant, alături de care poți vorbi despre orice. Poți să stai cu el pe balcon, poți să te uiți la stele sau chiar să vorbești despre nemurire.

Citeste mai departe →

Dintre autorii de cărți pentru copii, cel mai mult îmi place Jill Tomlinson. Cărțile ei au ceva care atrag, poate pentru că și personajele principale sunt animăluțe, care trec prin întâmplări haioase din care copii au de învățat. Cel mai mult ne-a plăcut de Buf, ”Bufnița care se temea de întuneric.” Și Pinguinul Otto a fost haios și de ajutor mai ales copiilor care așteaptă frați sau surori. Acum vreau sa vă prezint o carte de aventură pentru copii, de aceeași autoare.

Citeste mai departe →

Hai, hai mai repede, trebuie să ajungi la grădiniță. Hai, hai mai repede începe cursul de pian și o să întârzii. Hai, hai mai repede trebuie să mergem la pregătire la engleză. Hai, hai mai repede, trebuie să ajungi la antrenament la fotbal.

Hai mai repede… așa ne grăbim copii și îi ducem la nu știu câte cluburi, vrem să învețe cât mai multe limbi străine și evident, să facă și un pic de sport. Și, uite așa îl plimbăm de colo-colo și nu pentru că suntem niște părinți răi. Așa credem că facem bine mai ales că viitorul copiilor noștri este greu de ghicit. Nu știm la ce să ne așteptăm și vrem să știm că am făcut tot ce ne-a stat în putere că să ajungă un adult de succes în viață.

”Oamenii fericiți citesc și beau cafea” este un roman înduioșător, scris de Agnes Martin-Lugand, despre cum ne putem regăsi puterea atunci când credem că viața noastră s-a sfârșit odată cu a celor dragi. Este o carte cu un început trist dar spre final apare speranța;  putem să o luăm de la căpat pentru că ”și cea mai întunecată noapte se sfârșește și soarele răsare din nou”.