Părculeț de joacă pentru copii. Gălăgie, râsete, fetițe și băieții care aleargă, bebeluși în cărucioare. Câțiva băieții se joacă cu mașinuțele, unul dă ture cu o bicicletă iar altul învață să meargă pe trotinetă. O fetiță cântă în leagăn iar alta stă în vârful toboganului și o strigă pe mama ei, să o vadă ce sus este.
Vreau să vă las un pasaj din cartea ”Ce să le spunen copiilor ” de Francoise Dolto, în care vorbește printre altele și despre legătura copiilor cu mâncarea. Acest subiect legat de mâncare este unul care ne preocupă mult. Nu doar ce le dăm copiilor să mănânce, ci și cât mănâncă. Și eu, deseori, cred că Natalia mănâncă prea puțin. Dar, iată ce consideră autoarea cărții: un copil mănâncă pur și simplu, cât simte el nevoia și nu trebuie obligat să mănânce atât cât considerăm noi.
Nu știu dacă mi se întâmplă doar mie (sper nu), dar eu am niște momente în care, parcă, îmi stă mintea-n loc. Mă ”înfig” așa în câte o idee, apoi mă întreb ce o fi fost în mintea mea de am făcut asta. Mi se întâmpla înainte de Natalia și mi se întâmplă des, spre foarte des, și acum cu Natalia. Eu zic că de la oboseală dar, de fapt, cred, că așa funcționez eu. Îmi merge mintea brici o perioadă, apoi simte nevoia și ea să se odihnească.