Prima mea carte pentru copii a sosit de la tipar sâmbăta trecută. M-am bucurat foarte mult când am văzut-o, atins-o, răsfoit-o. Cartea mea, în sfârșit! Am așteptat cu emoție acest moment. Am primit foarte multe felicitări și încurajări, și vă mulțumesc. Am avut nevoie de curaj până să o public, așa că feedback-ul vostru m-a bucurat și mi-a dat încredere. Le mulțumesc și celor care deja au comandat cartea sau și-au manifestat dorința de a o primi. La unii deja a ajuns, la alții  va ajunge curând, este pe drum. 🙂 Sper să vă placă iar copii să o îndrăgească. Am scris-o cu drag, inspirată de fetița mea, poate și de aceea înseamnă așa de mult pentru mine.

Eram în bucătărie. Eu spălam vase, ea picta lângă mine, pe peretele de lângă chiuvetă. La final am văzut că a pictat o inimă, de fapt. E o inimă verde. Ea este mică, nu știe că noi oamenii mari desenăm inimile roșii. Dar, așa este, inimile au orice culoare, doar inimi să fie. Și, a ales și locul perfect unde să o picteze: în bucătărie. La noi, apartamentul este open space, intri și dai cu ochii de o inimă verde, pentru că da, acolo în bucătărie este inima casei.

Am spus sau nu … pentru că se întâmplă ce azi îi place foarte mult, data viitoare să nu mai fie pe placul ei. Dacă azi i-a plăcut ghiveciul de legume, data viitoare când îi fac din nou, să fie fix ziua în care ea nu are chef să mănânce ghiveci de legume. Și, cum e mai mare, lucrurile se tot complică. Adică, acum zice clar nu, nu și îmi arată spre frigider. Eu trebuie să înțeleg: ia vezi, nu găsești altceva mai interesant, că eu nu mănânc ce mi-ai pus aici, în farfurie. Altă dată, varsă mâncarea din farfurie și apoi mi-o arată și spune gata. Adică, ce nu înțeleg? E farfuria goală, deci gata masa. Pare amuzant, dar uneori când face așa după o zi în care am măturat și dap cu mopul de nu știu câte ori, m-am jucat de-a tot ce a vrut ea, am pictat și spălat după, am dansat, am cântat, am sărit prin pat, am mai întins niște rufe, am înghețat prin parc, cât s-a jucat ea un pic la aer, am spălat vase, multe vase … îmi vine să dau cu unghiile varul jos de pe pereți. (ca să mă exprim metaforic)