Era aproape miezul nopții. Liniște în casă. Toți dormeau. Eu citeam cartea Sidoniei Drăgușanu, ”Doamna cu ochelari negri”. Întorceam cea de-a 296-a pagină, eram aproape de final și îmi fugeau gândurile printre ultimele rânduri din carte. Mă gândeam la toate personajele pe care le-am descoperit în carte și la toate femeile din mine, la vârste diferite. În stânga mea dormea liniștită Natalia, la picioare pisica ei neagră toată. Mi-am dat seama că acum nu e doar liniște în casă, e liniște în general.
Prima mea carte pentru copii a sosit de la tipar sâmbăta trecută. M-am bucurat foarte mult când am văzut-o, atins-o, răsfoit-o. Cartea mea, în sfârșit! Am așteptat cu emoție acest moment. Am primit foarte multe felicitări și încurajări, și vă mulțumesc. Am avut nevoie de curaj până să o public, așa că feedback-ul vostru m-a bucurat și mi-a dat încredere. Le mulțumesc și celor care deja au comandat cartea sau și-au manifestat dorința de a o primi. La unii deja a ajuns, la alții va ajunge curând, este pe drum. 🙂 Sper să vă placă iar copii să o îndrăgească. Am scris-o cu drag, inspirată de fetița mea, poate și de aceea înseamnă așa de mult pentru mine.
A fost odată o fetiță cu părul ciufulit, căreia îi plăce să se joace în bucătărie, când mama ei gătea. Astăzi era ziua ciorbei roșii.
Ciorbă roșie? Da, da, roșie iar sfecla este ingredientul magic. Cât mama tăia și pregătea legumele, fetița să băgă sub masa din bucătărie, care, ce să vezi, de-odată se transformă într-un labirint magic.
Citeste mai departe →
A fost odată o fetiță căreia îi plăcea să se joace cu timpul. Întindea mânuța ei mică și voia să oprească pendulul ceasului, atârnat pe peretele din bucătărie.
– Hmm, vrei să oprești timpul? o întrebă mama ei. Ai vrea să îl oprești și să rămâi o fetiță cu miros de bebeluș? Ești curajoasă, dar să știi, nimeni nu a oprit timpul până acum.
Fetița cu ochii mari și luminoși îi zâmbea mamei ei. Ea chiar credea că poate opri și reporni timpul, ori de câte ori dorește. Mama ei nu avea cum să înțeleagă. Se prinsese ea că oamenii mari nu mai înțeleg multe. Dar ceasul era prietenul ei, care îi făcea cu ochiul și îi arunca, din când în când, câte un zâmbet. Avea curaj și întindea mâna până la pendul și îl oprea. Timpul o aștepta și îi povestea. Toate poveștile începeau cu: a fost odată …
Basmele sunt foarte importante pentru copii, în ciuda temerilor pe care le au părinții pentru că ar fi prea dure sau traumatizante. În realitate, prin basm copiii se pot vindeca de unele frici, își pot rezolva unele conflicte interioare și îi pot ajuta să își clarifice unele emoții. Copiii au nevoie să se identifice cu unele personaje din basme pentru ca alături de ele, ei să se elibereze de unele angoase.
9 Comments