Când Natalia se apropia de vârsta de un an, și imediat după, cea mai des întrebare pe care o primeam era: merge? Acum se apropie de doi ani, mai precis vineri va fi ziua ei, și cea mai des întrebare primită acum este: face la oliță?, urmată de: vorbește? Referitor la oliță, ce să spun, nu pare prea încântată de ideea asta. Răspunsul ar fi teoretic da, face, practic, nu. 🙂
Acum câteva săptămâni m-am gândit eu, dacă tot se apropie de doi ani, să îi explic mai pe larg povestea cu olița. Poate, poate, am noroc. Poate, poate, dar nu am avut. Și câteva zile la rând, ne-am tot jucat. Mai întâi cu păpușa care vrea olița Nataliei și trebuie să înțeleagă că nu are cum să o primească. Pentru Natalia este importantă și nu o poate împrumuta nimănui. Asta a înțeles repede.
O certa pe păpușă și o arunca de pe oliță. Râdeam și ne distram cum păpușa chiar nu vrea să înțeleagă și tot insită că vrea olița. Și, Natalia o arunca și o certa foarte fericită. Acum că am stabilit exact a cui este olița, am continuat cu jocul: păpușa care se scapă pe ea.
Și uite așa când Natalia se juca, venea și păpușa și se juca cu ea. La un moment dat păpușa vrea să facă la oliță și îi cere Nataliei să o lase și pe ea un pic. După câteva rugăminți: hai, te rog, nu mai pot, fac pe mine, Natalia o lăsa. Și acum era fericită că ajuta păpușa. Eu o întrebam dacă nu vrea și ea să facă la oliță, dacă tot a făcut păpușa, ea zicea da, se punea îmbrăcată, sta un pic acolo, apoi zicea gata, se ridica și, cam atât. Deci, a învățat din jocurile mele următoarele lucruri, foarte importante:
- olița este clar a Nataliei;
- olița este clar roșie;
- dacă te scapi pe tine și o rogi frumos, și insistent, ea știe că e bine să te ajute și îți împrumută olița ei;
- știe teoretic ce ar trebui să facă acolo.
Când vine vorba de partea practică, se pune pe oliță, dar se ridică repede și spune nu, nu. Eu spun bine, când ești tu pregătită. Și gata. Am încheiat și capitolul: mama o învață pe Natalia să facă la oliță. Sau nu.
Am citit legat de antrenamentul la oliță că faza sensibilă este între 18 luni și 3 ani. Deci, suntem în grafic. 🙂 Pe măsură ce sistemul nervos se dezvoltă și devine mai integrat, copilul va învăța să-și controleze vezica și intestinul gros. Așa că nu am eu ce să grăbesc la acest proces. Probabil chiar va face, când va fi pregătită.
Am să o mai întreb de câteva ori, dar cu siguranță voi auzi doar NU. Și sper că va veni și ziua în care va spune DA și gata și cu acest capitol: scutecul. 🙂
Sursă foto: www.pexels.com
Va veni cu siguranță și ziua când va zice DA. Nu te stresa. Copiii mei doar după ce au mers la grădiniță au învățat. Cel mare mai repede după doi ani, dar cel mic abia după trei ani. Și acum face făra probleme, se trezește și noaptea dacă e cazul. Așadar, răbdare. Va face când va veni timpul.
Stresul meu vine de la faptul ca in toamna ar trebui sa mearga la gradinita si aici, la gradinitele de stat nu primeste cu pampers, in fine scutec. De asta sper cumva, in aceasta vara sa reusim, macar ziua. Multumesc pt sfat si incurajare. 😘