M-am născut într-un oraș mic, înconjurat de dealuri. Când eram mică, stăteam în leagănul din curtea bunicii mele și mă întrebam ce o fi după dealurile care înconjoară orașul. Mă gândeam că sunt alte orașe, alte țări, pe care, poate, vreodată am să le descopăr. America – țara tuturor posibilităților credeam că există doar în cărți, că este un loc inventat de Mark Twain, unde Tom Sawyer trecea prin diferite întâmplări hazlii. Am înțeles că America chiar există și este departe tare, când fata unor vecini de-ai bunicilor mei a plecat acolo. Ina, profesoara de engleză la școala din oraș, reușea să plece în America. Am crescut, am plecat din orașul natal și am descoperit ce frumos este să călătorești. Dincolo de dealurile pe care le vedeam când eram mică, o lume întreagă și mare se întindea.
La etajul cinci al Spitalului, se aud voci de copii. Este secția de pediatrie. Acolo stau pentru o vreme mici eroi curajoși, care se luptă cu febra, cu răceala, cu durerile de burtică sau de la urechi. De pe pereții colorați le zâmbesc personajele din desene și cărți de povești. Cum intri pe hol este Albă-ca-Zăpadă iar o fetiță mică se uită la ea zâmbind. Este o fetiță curajoasă care iubește pisicile și care a venit aici să se lupte cu o febră persistentă. Asistenta ei preferată este o doamnă drăguță care are un halat cu pisici. Pe ea o iubește cel mai mult și nu îi mai este așa dor de pisica ei de acasă.
Japonia. O destinație exotică, o țară foarte îndepărtată care are o cultură aproape de neînțeles pentru noi, europenii, gheișele, samuraii, cireșii înfloriți, care alegorice imense, peisaje copleșitor de frumoase, istorie, longevitate, temple, castele, muzee și grădini. Și, acestea sunt doar câteva din lucrurile care îți vin în minte când te gândești la această țară. În câte cuvinte poți să surprinzi Japonia, care are de toate? Țara Soarelui Răsare, un loc unde se împletesc frumos și armonios, vechiul și noul, tradițiile și tendințele moderne, superstițiile cu tehnologia, valorile străvechi pe care își clădesc existența și influențele moderne. Te uiți la pozele colorate cu temple, la cele cu cireșii înfloriți și te gândești că nu ai mai văzut ceva atât de frumos, la cele în care apare Muntele Fuji, cu vârful lui alb, care parcă atinge cerul lor atât de albastru … și visezi … cum ar fi să ajungi acolo, în tara unde răsare soarele?
După ce devii părinte, una dintre preocupările cele mai mari este legată de alimentația celui mic. Vrei să îi oferi hrană sănătoasă, să îl inveți obiceiuri alimentare sănătoase, să îi construiești o bază sănătoasă, în ceea ce privește relația lui pe viitor cu mâncarea dar, în vremurile de astăzi este tot mai greu, mai ales că trăim într-o lume cu multe ambalaje colorate. Iar ele ne fac cu ochiul, și nouă, și mai ales copiilor noștri. Iar pentru ai învăța pe copii noștri să mănânce sănătos și să facă alegeri sănătoase, trebuie să fim și noi un exemplu pentru ei. Dacă nu suntem atenți la ce mâncăm, cum mâncăm, când mâncăm, nu putem avea pretenții de la copii noștri să aleagă mâncarea sănătoasă în locul chipsurilor sau dulciurilor din comerț. Știți vorba aceia, copii fac ce văd, nu ce le spui.
Atunci când devii părinte, te schimbi foarte mult. Înainte de a avea copii, cu siguranță asta îți suna ca un clișeu. Dacă în timp ce citiți acest articol, pe fundal auziți des spre foarte des, mama sau tata, știți că am dreptate, pentru că te schimbi fără să vrei. Devii mai grijuliu, mai atent, mai responsabil iar prioritățile și dorințele se schimbă și ele. Înainte să fiu mamă, îmi plăcea să fie totul în ordine. Nimic mai la dreapta, nimic mai la stângă, ci fix unde le puneam eu. Acum, nu mai văd dezordinea. Eu nu o văd pe ea, ea nu mă vede pe mine, și trăim așa în bună pace. Păi, cu un copil mic, numai să așezi jucăriile este ca și cum ”ai căra apă cu ciurul”, zău dacă nu.
Dintre autorii de cărți pentru copii, cel mai mult îmi place Jill Tomlinson. Cărțile ei au ceva care atrag, poate pentru că și personajele principale sunt animăluțe, care trec prin întâmplări haioase din care copii au de învățat. Cel mai mult ne-a plăcut de Buf, ”Bufnița care se temea de întuneric.” Și Pinguinul Otto a fost haios și de ajutor mai ales copiilor care așteaptă frați sau surori.