Anul trecut pe vremea asta abia făcea primii pași. Eram tare nerăbdători să o vedem cum merge. Nu știu, poate că doar așa sunt părinții începători, la primul copil. 🙂 Îmi aduc aminte pe lângă nerăbdarea mea și multele griji: de ce nu mai merge o dată. Dacă are ceva? Nu avea nimic. Pur și simplu, abia pe 4 februarie 2018 a venit vremea să facă primii pași. Era seară, stăteam în sufragerie pe covor când deodată a luat o carte, a pus-o în gură, s-a ridicat și a început să meargă. Și gata. De atunci a început altă distracție. Acum fuge.