Din toate pasiune pe care le putea alege, Natalia s-a oprit, cel puțin deocamdată, la cea mai colorată: pictatul. De fapt, cred cumva că mai degrabă această pasiune a ales-o pe ea. Eu nu pictez, nu am nici o brumă de talent iar pe tatăl ei l-a încercat un pic talentul când era tânăr. ”Pădurea în haos” este opera sa celebră, în urma căreia s-a lăsat de pictat. Se pare că fratele lui i-a făcut un review negativ iar pictura celebră s-a pierdut în timp, la fel ca și motivația tatălui ei pentru pictat. După desenele pe care i le făcea Nataliei, cu creta prin parc, un pic de talent are, clar mai mult decât mine.
Prin luna februarie, i-am dat să picteze pentru prima dată cu acuarele. Nu mai știam ce să facem, afără era prea frig să ne plimbăm, așa că i-am dat o pensulă, câteva acuarele, am îmbrăcat-o bine și am scos-o pe balcon să dea un pic de culoare pereților. 🙂 Până atunci a mai desenat și colorat, atât cât poate un copil de 1 an și un pic, dar acuarele nu i-am mai dat de teamă să nu le mănânce. 🙂 Aproape de un an, i-am dat să picteze cu suc de la sfeclă, dar cam atât și de cărțile de pictat cu apă încă nu aflasem.
I-a plăcut foarte mult să picteze pereții în balcon și de atunci nu s-a mai oprit. Nu vorbea, dar de câte ori voia să picteze mă lua de mână și mă ducea la dulapul unde a văzut că îi pun acuarelele și pensulele. Apoi a început să spună ce vrea, să spună culorile, acestea au fost și printre primele sale cuvinte, după mama, tata, pa, bau și vreo două animale. Cred că recunoaște aproape toate culorile. Sunt amuzante momentele în care o întreb ce culoare este, eu zic că e portocaliu, ea se încruntă și spune maro. Deci, cred că le știe mai bine ca mine. 🙂
Nu știu cât timp o să aibă această pasiune, dar pentru că această activitate este preferata ei, am zis să îi fac o rubrică în care să adun toate poveștile și pozele cu această pasiune. Așa știu sigur că rămân undeva.
Acum pictează tot ce prinde: pereți, uși, jucării, haine, pe ea, pe noi, pisica. 🙂
Mă bucur că are această pasiune, încă ne mirăm de unde plăcerea asta pentru pictat, și în același timp am așa un gând: măi, din toate pasiunile de pe lumea asta, ea a ales-o pe cea după care eu am cel mai mult de spălat. Ce să zic, norocoasa de mine. 🙂
Acum să nu credeți că eu am impresia că stau în casă cu vreun Van Gogh, încă nedescoperit. Nici vorbă, de asta vorbesc despre pasiunea ei pentru pictat nu și despre talentul ei la pictat. Acesta … vedem noi mai încolo.
Aceste poze sunt începutul ei în ale pictatului:
Ce drăguț! E bine să îi încurajezi aceste înclinații! Îi poți lua ceva special pe care să picteze,spre exemplu un bloc de desen 😊
Da, i-am luat și i-am păstrat toate desenele. I-am luat și niște pânze între timp pe care le-a pictat și le-am pus în casă, precum tablouri și cadou de sărbători și un șevalet micuț.
Ce simpatica e iar tu ai un tent de a reda totul ca o poveste sensibila 🙂
Suna bine viitorul in familie, o scriitoare, o pictorita, ce mai urmează?
Talent
Cred că ne oprim aici. 🙂