Desenele copiilor noștri

Desenele copiilor reprezintă o modalitată spontană de exprimare. Dacă părinții ar putea să le descifreze, ar reuși să pătrundă în universul lor interior, le-ar putea intui caracterul și comportamentul, le-ar putea ghici dorințele neexprimate și spaimele ascunse.

De mică Natalia a fost pasionată de culori și pictat. Și acum aceasta este una din plăcerile și bucuriile ei. Să se joace cu culorile și să picteze tot ce îi iese în cale, asta o face pe ea cea mai fericită. A pictat pereți, și-a pictat jucăriile și chiar unele haine, pe care le poartă așa, cu amprentă proprie. 🙂

Între timp am descoperit și o carte foarte interesantă despre desenele copiilor, care ne ajută să îi înțelegem mai bine. Probabil și voi v-ați întrebat de ce pictează cerul portocaliu și nu albastru, de ce face peștii maro (asta e Natalia), de ce pictează doar într-un colț de foaie ori pe toată foaia cu toate culorile posibile. Am descoperit idei interesante pe care am zis să le împărtășeșc cu voi.

”Desenele copilului tău. Interpretări psihologice” este scrisă de Evi Crotti, psihopedagog şi jurnalist, fondatoarea unei școli de grafologie din Milano.  Cartea oferă numeroase exemple de desene făcute de copii de vârstă preşcolară şi şcolară însoţite de explicaţii psihologice.

Autoarea este de părere că ”desenul reprezintă pentru copil o modalitate spontană de exprimare, prin folosirea unui limbaj propriu, în care important nu este cuvântul, ci forma şi culoarea. Prin aceste activităţi copilul îşi poate dezvolta, încă de mic, imaginaţia, permiţându-i părintelui să-i observe predispoziţia spre folosirea liberă a degetelor, în special în mişcări care presupun fineţe. Pe măsură ce creşte, copilul va putea tot mai mult să se exprime prin activităţi ca scrisul sau desenul sau poate învăţa mai uşor să folosească un instrument muzical.” Tocmai de aceea, spune Evi Crotti, este important să favorizăm contact direct cu orice obiecte care l-ar ajuta să se exprime artistic.

”Atunci când întinde culorile cu degetele, copilul vorbeşte despre multe aspecte ale caracterului său. Un copil care nu este inhibat de atenţia excesivă faţă de curăţenie îşi afundă cu entuziasm degetele în culoare şi le aşază cu bucurie pe foaie, pentru că astfel descoperă că poate să marcheze mediul, dominându-l.  Copilul sigur de afectiunea pe care o primeşte, va umple întreaga foaie de urme, adesea apropiate unele de altele sau în formă de cerc, dovadă a caracterului său deschis, social şi adaptabil.

Copilul care ocupă spaţiul în partea de jos sau la stânga foii are mare nevoie de dragoste, de mângâierea şi protecţia părinţilor, mai ales a mamei. Când spaţiul este ocupat în partea de sus sau la dreapta foii, copilul are nevoie de contacte cu mediul extern, e visător, dotat cu o imaginaţie efervescentă şi e necesar să se mişte pentru a-şi exprima vitalitatea.

Repetarea amprentei mâinii prin ocuparea cu eleganţă a spaţiului denotă un precoce simţ estetic şi al proporţiilor, care vă poate face să vă gândiţi serios la talente artistice. Activităţile de manipulare cum ar fi utilizarea lutului sau a plastilinei, îi fascinează pe copii, pentru că le permite să exploreze simţul tactil, să descopere formele lucrurilor şi chiar să creeze unele noi absolut personale.”

După ce am citit toate acestea m-am uitat mai atentă la desenele și picturile ei. Tot în carte am citit și mi-a plăcut foarte mult despre culori și semnificația lor. De ce un copil are o preferință pentru o anumită culoare. La un moment dat Natalia alegea mereu verdele. V-am povestit că ea a desenat și o inimă verde. Apoi galbenul și acum amestecă mai multe culori și apoi pictează cu ele.  O să vă povestesc și despre semnificația culorilor într-un alt articol.

Cartea a apărut la Editura Litera și o găsiți în librării și pe internet. (o găsiți sigur pe Libris.ro)

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.

 

 

 

 

3 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *