De la natură copiii învață atât de multe

De la natură copiii învață atât de multe. Fiecare ieșire în aer liber, pe poteci de munte, pe malurile vreunui râu, pe dealuri după flori colorate, cu picioarele în mare, sunt momente minunate în care copiii descoperă natura, învață să o iubească și să o respecte. Citisem nu de mult timp ceva foarte inteligent referitor la relația copiilor cu natura: ca un copil să iubească natura, trebuie mai întâi să o cunoască. Și aș completa eu, un copil care ajunge să cunoască natura, este unul fericit, pe care l-a bătut soarele și vântul, care a simțit sub tălpi iarba și nisipul, care a descoperit gâze și melci, cuiburi de păsări și mușuroaie de furnici. Este un copil care a învățat atât de multe, doar jucându-se liber în natură.

V-am mai spus de-atâtea ori că ne place să ieșim cu Natalia în natură cât de mult putem. Bine, acum și cât de mult ne lasă vremea asta tot mai capricioasă. Stăm într-o zonă frumoasă, liniștită, cu multe locuri minunate în care putem ieși, ca Natalia să se joace și să descopere natura. Îmi place să o văd cum aleargă prin iarbă, cum se ferește de gâze și gândăcei, cum ia fiecare piatră în mână și o studiază, pe unele le aruncă în apă, cum bagă degetele prin pământ și mușchi de pădure.

Culege flori și le miroase, se spală pe mâini în ape de râu, pescuiește, se joacă cu bețe.

Nu se plictisește niciodată. Tot timpul mai este ceva de admirat și descoperit.

Mă dau câțiva pași în spate și o las pe ea să facă ce vrea, în ritmul ei, în felul ei. Sunt acolo, în spatele ei, dacă are nevoie de mine. Dar o las pe ea să descopere singură și să împrietenească cu natura asta minunată. Oricum ea știe să-i arate atâtea lucruri, mai bine decât mine.

Că apele curg fără să se împiedice de ceva. Ele doar curg, indiferent de vreme. În ele te poți curăța și răcori. Pe malul lor poți să stai liniștit și să le asculți. Sunetul apei înseamnă pentru fiecare ceva. Ea singură va învață ce înseamnă pentru ea.

Sunt atâtea pietre și toate diferite. Toate frumoase și pentru fiecare un loc și un rost. Unele sunt mari, grele și abia le poți ridica de jos. Unele sunt ascuțite, altele plate. Unele sunt îmbrăcate în mușchi. De unele te impiedici. Unele sunt măcinate de ploi, altele se crapă ușor. Toate fac zgomot când le arunci în apă. Unele mai tare, altele mai încet. Ea singura va descoperi de ce.

Sunt atâtea cărări de munte. Unele cu umbră, altele în plin soare. Cu flori și copaci. Unele care nu știi unde duc, altele care se înfundă. Pe unele poți urca, pe altele poți coborî. Ea singură va descoperi că sunt atâtea drumuri de făcut. Și tot singură va descoperi unde duc.

Sunt atâtea flori și atâția copaci. Flori cu miros sau fără, colorate sau albe, firave sau bogate în petale. Copaci groși și înalți. Alții crescuți înspre soare. Unii tăiați de la brâu. Fiecare cu frunza lui și verdele lui. Ea singură îi va descoperi și învăța.

Și fiecare gâză care-și face din frunză casă. Și melcul care o cară după el. Și gărgărițele cărora le poți cânta dacă se rătăcesc de casă lor, ca să le ajuți. Pe toate ea le va descoperi singură.

Marea care aduce la mal valuri. Ea singură va decoperi de unde. Și nisipul … care pare fără sfârșit. Ea va descoperi cum zboară printre degete și este purtat de vânt.

Natura asta fascinantă și ei, mici exploratori, vor învăța despre ea și despre viață, din fiecare plimbare.

Să ieșiți în natură, să vă bucurați de tot ce vă oferă-n dar. Natura este cel mai minunat loc de joacă în care puteți merge cu copiii.

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

19 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *