Săptămâna trecută am fost într-o minivacanță pe Valea Doftanei. Este o zonă de munte minunată, unde timpul se oprește în loc, liniștea parcă se aude, se simte și mai este spartă, din când în când, doar de câte un râu de munte, agitat și rece. E un loc de încercat cu copii, mai ales dacă vă plac ieșirile în natură și locurile mai liniștite. 

Și noi, și Natalia ne-am simțit foarte bine și ne-am bucurat că am ajuns acolo. Am auzit că este o zonă superbă iar acum ne-am convins. Nataliei îi place foarte mult în natură, dacă ne-am muta undeva la țară, ea ar fi cea mai fericită. Nu cred că ne mutăm prea curând, deși visăm la asta, și cred că și ea. 🙂 E o casă de vânzare la noi în cartier și când ieșim seara la plimbare în zonă, spunem că mergem să ne vizităm casă. (am citit noi chestia aia cu puterea gândului … dar cred că trebuie să ne concentrăm muuult mai tare și să muncim foarte mult).

Așadar în lipsă de casă și curte, ne-am bucurat de vila unde am stat, de tot ce am văzut acolo, de drumul minunat cu peisaje frumoase. Drumuri de țară, râuri gălăgioase, un lac de culoarea smaraldului, căpițe de fân, oameni care cosesc, munte, verde, poteci, pădure, pajiști și semnal slab spre deloc la telefon. Chiar este de încercat Valea Doftanei.

Este exact ca în poezia lui Blaga: Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai încet,/ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar/ (…) Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,/ ca un miros sfios de iarbă tăiată,/ ca o cădere de fum din streşini de paie.”

 

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *