De vreo lună, dacă îndrăznim să deschidem televizorul și Natalia este acasă trebuie să dăm pe filmul Ballerina. Animația, nu drama Balerina (Girl). Povestea începe într-o zi de duminică. Mă uitam pe Netflix, așa la siglă, la ce filme aș putea vreodată să văd, nu vă închipuiți că stăteam tolănită și chiar mă uitam la ceva. La recomandări apare această animație. Pentru că Natalia o mai face pe balerina prin casă, am întrebat-o dacă vrea să se uite la film. Și de aici încolo acesta este un exemplu despre cum îți poți da foc la valiză singur.
Și a fost fascinată. Nu vă imaginați acum că a stat o oră pe canapea să se uite la film, dar destul de mult cât să ne mirăm și noi, Mai dansa ca fetița din film, cânta, s-a dus să își caute o rochiță de balerină, și-a pus și niște balerini în picioare. Adică e film la care te uiți cu recuzita pe tine. Mai picta, mai alerg pisica, mai arunca câte o jucărie, se mai uita la film. Când s-a terminat a zis că vrea din nou. Bine, din nou. Se mai uita doar la unele faze, dar să meargă acolo. Din când în când mai dansa.
A doua zi când a venit de la grădiniță a zis că vrea iar Ballerina. Hmm, bine zic, cu gândul că oricum nu se uită și schimbăm. E drept că se uita doar la unele scene, timp în care se juca și cu plastilina, dar nu puteam schimba. Să îl audă. De fapt, râde dinainte că știe ce urmează.
Nu știu să vă spun de câte ori l-am văzut. De prea multe ori. Un film pentru copii, de altfel, foarte frumos. Este o poveste drăguță, nu este violent, limbajul prietenos. Vi-l recomand cu toată prietenia. Doar să nu pățiți ca mine.
Ei și de atunci de câte ori ne gândim să ne așezăm pe canapeaua noastră tare și deloc confortabilă, pe care nu știm de ce am cumpărat-o, să ne uităm la televizor, apare Natalia în prag și spune: Ballerina.
Când și cum se va încheia această etapă din viața noastră minunată de familie, nu știu să vă spun acum.
Când am povestit asta unor prietene, că nu prea știu ce se întâmplă prin lume, că eu mă uit la Ballerina, mereu venea și întrebarea: De ce nu o dai la balet?
Chiar așa, de ce nu o dau la balet? Pentru că mi se pare mică? E drept că de când se uită la film aproape face șpagatul, dar, nu știu, mă gândesc totuși că la 3 ani și câteva luni mai bine ne jucăm, decât să alergăm după cursuri.
Și pentru că tot am auzit această întrebare, într-o seară am decis să lămurim problema.
– Natalia vrei să mergi la balet, să înveți să dansezi, așa ca fetița din film?
– Nu.
Și gata. Mister rezolvat. De asta nu o dau la balet. 🙂
În continuare ne uităm la film…
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.
One comment