Vouă vi s-a întâmplat să uitați data de naștere a copilului? Acum ceva timp, am văzut pe internet un filmuleț care m-a amuzat foarte tare. O mămică se străduia să își aducă aminte data de naștere a unuia dintre copii. Nu mi se întâmplase încă, dar eram convinsă că este ceva cât de se poate de real. Când întrebare vine așa brusc, dintr-o dată lunile, zilele și anii încep să se învârtă în capul tău. Deși este posibil să nu treacă mai multe de un minut până se aliniază în mintea ta data, ca mai apoi să o spui plină de victorie, ți se pare că timpul s-a oprit în loc. Și trece cam o eternitate și un pic. Și te gândești, Doamne, copilul ăsta s-a născut într-o zi, dar în care? Și anul? Doamne, anul, sigur e cu 2000 în față, dar ce pun după? 14, 15, 16?
Exact asta am pățit noi, nu doar eu, zilele trecute. Noi, adică eu și tatăl Nataliei. Eram toți trei undeva și domnișoara de după birou, ne sparge în bucăți liniștea cu întrebarea: data de naștere a copilului?
M-am blocat. Liniște. Ochii au ieșit un pic din orbite și am întors ușor capul să caut privirea soțului. Pară m-am uitat în oglindă. Am înțeles. Totul stă pe umerii mei. Trebuie să zic ceva. 17 octom…, și a intervenit tatăl ei. Nuuu. Aia este data mea. 19 octombrie o mie nouă sute…, și am intervenit eu de data asta. Nuuu, 2016.
Gata, am reușit: 19 octombrie 2016. Jumătate eu, jumătate el, și până la urma am nimerit.
La cum a reacționat domnișoară, cred că nu am fost singurii părinți care au suferit un șoc când au auzit această întrebare și bula în care trăiau s-a spart, fără pic de milă.
Eu oricum nu am memoria numerelor. Abia știu ce vârstă am și asta dacă nu mă iei tare. Anul trecut am uitat, de exemplu, câți ani am. Să fi fost 31 sau 32? Am scris aici despre întâmplare. Oricum am spus greșit. Mă întinerisem cu un an.
Soțul meu mereu spune că toate astea sunt doar numere și nu contează. 🙂
Așa că aceasta va rămâne scuza noastră când ne fâstâcim la întrebarea: data de naștere?
Niște numere, ce contează …
