Acest lucru îl stabilim de la început: copilul nu vine cu instrucțiuni. Ni le scriem singuri pe parcurs. Cât doarme, cum doarme, când mănâncă, de ce plânge, mă rog, știți voi, multe din astea cu de ce, cum, când, cât.
Și acum ajungem la instrucțiunile: ce faci când copilul își face singur bagajele, pleacă de acasă în vizită și… acum e acum, rămâne și peste noapte? Liniștit, chiar.
Deci, ce faci? Da, s-ar putea să spui: mă bucur, ce să fac? În realitate, vă zic eu, prima dată nu ai timp să te bucuri de câte gânduri îți faci. Oare e bine? De ce o fi plecat? O să plângă? Da, sigur o să plângă la noapte! Și tot așa…
Și până termini cu toate gândurile acestea, gata, se întoarce copilul acasă.
Vineri când ne-a zis că pleacă, am crezut că glumește. Dar nu, ea a fost foarte serioasă. Ba chiar și-a luat singură ghiozdanul și și-a pus haine, chiar de toate, de la ciorăpei, până la bluzițe. Și și-a luat câteva, de parcă pleca o lună de acasă. Era foarte hotărâtă și sigură pe ea. Pe scări, cu gura până la urechi, mi-a zis să mă duc și marți după ea. Aici am zis că e derutată că nu știe bine zilele săptămânii și se mai pierde în noțiuni de genul ”ieri” și ”mâine”.
Și a plecat.
Eu cu tatăl ei ne-am uitat unul la altul, ne-am luat telefoanele pe lângă noi și am zis că în maximum două ore e înapoi.
Nu. Chiar nu. Când a zis că pleacă, chiar a plecat. Și a dormit bine. Și s-a trezit la fel. Și ne-am întâlnit fericiți a doua zi. 🙂
Poate copiii voștri sunt învățați să doarmă pe la bunici ori alte rude, dar în cazul nostru nu. O singură noapte, când avea 5 luni, a dormit la mama mea, în rest, am fost tot timpul împreună, toți trei, în ultimii 5 ani. A mai întrebat-o câteodată mama mea dacă nu vrea să rămână la ea, mătușa mea la fel, și de fiecare dată răspunsul a fost nu. Iar eu nu am insistat. Mă gândeam că oricum la un moment dat o să crească, o să plece și asta e. Visam la un moment din asta de liniște, dar nici nu mă grăbeam prea tare. În plus, când chiar s-a întâmplat nu m-am așteptat și nu am stat prea relaxată.
Și chiar s-a întâmplat, uite așa, când nici nu ne gândeam, într-o vineri seara, când a plecat cu mătușa mea, fericită și hotărâtă. Și a zis că mai vrea și altă dată.
Și gata, copilul a cam crescut. Vă zic, nimeni nu vă pregătește pentru asta. Așteptăm ziua asta, dar nu suntem pregătiți pentru ea.
