Ieri a venit un domn să ne verifice instalația de gaze și centrala termică, se pare că așa trebuie, din doi în doi ani verificată, de altfel, pentru că am o memorie vizuală foarte bună, mi l-am și amintit imediat cum am deschis ușa. Acum doi ani când a venit, eram însărcinată cu Natalia. Acum, noi ne jucam de-a ceva, să-i spunem de data asta ”de-a războiul”. Eu așezam niște omuleți de jucărie, ea îi dărâma, țipa de bucurie, fura unul, fugea și iar o luam de la capăt. Și cum ne distram noi așa, cioc-cioc la ușă.
La noi în casă, la fel ca în jocul nostru, ca la război. Nu de mult terminase micul dejun, așadar puteai ghici ușor ce a mâncat. Mai erau și niște pahare și căni pe masă. Tot trăiesc cu ideea asta, că piticii Albei ca Zăpada vin noaptea la noi și fac petrecere, de asta dimineața sunt așa de multe pahare și căni pe masă. Asta e singura mea explicație, deși seara eu aranjez totul în bucătărie. Soțul meu evident nu știe nici el de unde ar putea să apară pe masă atâtea căni și pahare.
Deci, să spunem că era un pic dezordine prin bucătărie, dar în rest totul în regulă. Înainte mi-ar fi stat inima dacă era așa prin casă și bătea cineva la ușă. Acum treburi mai serioase îmi dau palpitații, nu niște dezordine și jucării aruncate prin toată casa.
”Cred că e un pic de portocală acolo”, i-am spus domnului. ”Să aveți grijă unde vă puneți aparatul. Aaa, si acolo o coajă de piersică. Una mică de tot. Ne scuzați, un pic. Așa e la noi.”
Aș fi putut să îl servesc și cu niște omletă proaspătă, de dimineață. Natalia a avut chef doar să bată oul, nu să îl și mănânce.
Dar, domnul foarte drăguț a sintetizat repede ce este de fapt cel mai important: Lăsați, stați liniștită, așa este când ai copii, nici nu se vede dacă faci curat, dar să fie sănătoasă doamnă, asta contează.
Da, exact, despre asta este vorba de cele mai multe ori. Restul și resturile de la micul ei dejun, detalii.
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.