Nu am stat nici un minut pe șezlong, la mare

Știți șezlongurile acelea aliniate frumos pe nisip, cu o saltea ce pare confortabilă, cu un spătar reglabil, cu fața spre mare? Și umbreluțele acelea rustice, din paie, și măsuța pe care să îți pui un fresh sau un ceai cu gheață? Și cartea îndoită ușor la pagina 52, din care abia aștepți să mai citești? Dacă știți despre ce vorbesc fie aveți copii mari, fie nu aveți deloc, ori, fericiților, ați ”fugit” la mare singuri. Căci, la mare cu copiii nu este despre stat relaxat la soare.

Dacă aveți un copil sau mai mulți, mici, așa, cam de vârsta Nataliei, varianta asta de vacanță la mare, când stai pe șezlong, liniștit, pare un pic cam îndepărtată. Peste vreo trei, patru ani, în cazul meu, o să apuc să stau mai mult de un minut pe șezlong.

În drum spre casă, de la mare, mă uitam pe geam, tristă că s-a terminat vacanța și am spus mai mult pentru mine că nu am apucat să stau pe șezlong mai mult de un minut. Și atunci când o schimbam pe Natalia. De ce am tot plimbat cartea aia după mine mereu? Tot în camera de hotel am citit, cât se odihnea copilul.

Și cu ce imagine idilică plecasem eu, de parcă nu am mai fost niciodată cu ea în vacanță. Că o să stea un pic în apă, că o să mai stea cu mine pe șezlong, că se va juca în nisip cu tatăl ei, eu voi mai citi în timpul acesta și din când în când voi trage cu ochiul la ei.

În realitate, de când ne apropiam de micuța plajă, Natalia mai să sară din tricicletă și repeta într-una ”pepene, pepene, pepene”. Pe costumul ei de baie sunt desenate niște felii de pepene. Ne uitam după niște șezlonguri mai aproape de mare. În tot timpul acesta ea continua cu pepene. Ne duceam la șezlonguri și ea se tot chinuia să își dea rochița jos. Îi citeam disperarea în ochi că nu o dezbrac mai repede. Abia apucam să îi ridic bretelele de la costum că o și zbughea spre apă. În fiecare zi la fel, de parcă fiecare zi era prima la mare. Ori ultima.

Și apoi începea să ne strige, să mergem și noi la ea, să ne jucăm. Să desenăm în nisip, să așteptăm mici valuri să ne gâdile tălpile. Și uite așa stăteam doar în apă, și niciodată destul. Mereu pleca supărată.

Nu a lăsat să treacă nici o clipă pur și simplu. S-a bucurat de marea frumoasă și liniștită cât a putut de mult și încă o clipă în plus. N-ar fi vrut să mai plecăm de acolo. Nici noi…

Poate într-o vară ne mutăm pe o plajă liniștită și mai plecăm când soarele se face mic.

N-am stat nici un minut pe șezlong, dar ea a fost așa de fericită. Ca în nici o altă vacanță. Ca în nici un alt loc…

Sper că v-a plăcut acest articol, iar dacă vreți să fiți la curent cu toate postările vă invit să dați like și paginii de Facebook.