Cafeaua caldă

Natalia a intrat în vacanță, de fapt în vacanța aceea oficială, de vară, iar eu m-am reîntors la muncă. În martie vă scriam că am mutat tabăra, din mama care stă acasă, în mama care lucrează. O lună, atât am apucat să îmi beau cafeaua caldă și să merg la serviciu. M-am simțit ca în piesa lui Caragiale ”Două loturi”. Când aproape eram pe drumul cel bun, noi la muncă, Natalia foarte bine la grădiniță, totul s-a schimbat.

Și am revenit la alea noastre. La programul și activitățile cu care eram obișnuite. Dincolo de toate, am stat și m-am gândit că până la urmă a fost bine. Am putea spune că am mai câștigat timp; timp să mai stăm împreună. Și de data asta am stat toți trei. Natalia s-a bucurat să fie cu amândoi atât de mult timp acasă. Pentru ea a fost cel mai bine, și până la urmă asta e tot ce contează.

De ieri am revenit la muncă, iar ea stă cu tatăl ei. Când mă trezesc eu, încă doarme, așa că apuc să îmi beau cafeaua caldă, în liniște. După-amiezile sunt pline când ne revedem.

De acum totul se derulează mai pe viteză. Despărțirile sunt mai ușoare. Mi se pare că a crescut atât de mult și ne înțelegem tot mai bine.

Luni dimineață când îmi beam cafeaua, mă uitam pe geam și mă gândeam la asta: hai, că nu a fost așa rău acasă. A fost bine că am mai avut timp de partea noastră. Cu amintirea asta vreau să rămânem. Cu timpul doar pentru noi, de care ne-am bucurat.

Să căutați lucrurile frumoase. Să le păstrați aproape de suflet. În orice puteți găsi ceva frumos. Și în oricine. La final, doar asta va conta.

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.