Urăsc frigul. Tare, de când mă știu. Ador căldura. Și mai tare. Eu mă învelesc până la gât și vara, aș purta mereu șosete, iarna musai flaușate, aș da centrala la multe, mult mai multe grade dar i-aș sufoca pe soțul și copilul meu, care sunt ceva mai normali ca mine și nu sunt așa pătimași nici cu frigul, nici cu căldura. Finalul lui februarie îmi dădea mereu speranțe că e gata. Cât mai poate să fie frig de acum? Pfff, anul ăsta cred că mai poate, un pic. Nici nu pot să spun azi cuiva, o primăvară frumoasă, ar părea că sunt ironică. Am făcut brioșe, în loc de mărțișoare, că nu pot să ies pe vremea asta să cumpăr. Le mâncăm tot noi, că nu pot pe vremea asta să ies, nici să le dăruiesc. Mi-e prea frig.
În plus, de când este și Natalia am și mai multe motive să urăsc vremea asta. Cât a fost zăpadă, dar nu așa frig și vânt, am scos-o în parc, cu sania, scurte plimbări. În rest, în casă. Nu mai am idei ce să facem. Am desenat, am pictat, ne-am jucat cucu-bau, di căluț, am bagat chestii în alte chestii, alergăm după minge, dărâmăm popice, ne uităm pe cartonașe, ascultăm muzică, ne jucăm cu tot ce am găsit prin bucătărie (făină, mălai, orez, condimente, paste), am făcut moon sand ( s-au cum s-o chema chestia aia in care amesteci făină cu ulei de bebeluși, am găsit pe internet), am gătit, am citit. Și am luat-o iar de la capăt. Și iar. Și iar. Și afară e tot alb. Și frig. Ne-am jucat cu toate jucăriile din dotare, am descoperit toate dulapurile și continuăm. Dar mi-aș dori mult de tot, da mult, să mai ieșim la aer, să facem plimbări lungi, fără să mă ia frigul, să mai stăm prin parc, să ne mai jucăm și afară. Să mai încercăm și alte activități, să mai vedem alți oameni, alți copii, să mă mai oprească vreo mămică prin parc, să am ce să mai scriu pe blog 🙂, nu știu, dar să facem ceva la aer, unde să stăm mai mult și eu să nu fii toată zgribulită.
Anul trecut, când era și mai mică mi s-a părut iarna și mai lungă. Cum s-a topit zăpada și puteam să mă plimb cu căruțul, când era un pic de soare, așa cu ea urlând, plecam. Atunci se liniștea mai repede, o mai fura peisajul și adormea. Și eu mă relaxam. Cred că multe mămici îmi împărtășesc sentimentele. Altfel își consuma energia un copil care stă mai mult la aer, care se mai joacă și afară, altfel mănâncă și altfel adoarme și doarme. Deci, hai odată primăvară!