Copii fericiți, fără pedepse

Cu siguranță ați auzit sau ați citit foarte multe păreri și opinii despre acest subiect. Folosim pedepsele în edicația copiilor, ce efect au pe termen lung, ce învață copii din ele, ce se schimbă în comportamentul lor? Eu nu sunt, deloc, de acord cu pedepsele. Bine, Natalia este și mică, nu intră în discuție ideea de pedeapsă. Dar aș vrea să nu intre în discuție deloc la noi în familie. Nu îmi place să văd copii care tresar când scapă ceva pe jos, care fac ochii mari când își dau seama că au făcut ceva greșit. Nu îmi place ideea ca cineva, mai ales un copil, să facă sau să nu facă ceva de frică. Construim castele de nisip așa. 

Știu, copii ne provoacă mereu. Știu și momentul ăla în care îi spui de prea multe ori: nu mai face așa, nu este bine, te rog nu așa și degeaba. Știu cât de tare poți să te enervezi, cum ți se urcă la propriu sângele în cap și îți spui, în mintea ta, așa ceva nu se poate. Pentru astfel de situații putem să aplicăm metoda lui Alan Kazdin, director al centrului Yale de parenting, profesor de psihologie și psihiatrie pediatrică. Acesta susține că pedepsele nu sunt folositoare în educația copiilor și nu schimbă în bine comportamentul copiilor. Putem folosi TIME-OUT-ul. Alan Kazdin este de părere că, decât să ne pedepsim copii, să le ținem predici despre ce au făcut, să țipăm sau și mai rău să îi lovim, mai bine am apela la această strategie. Ce presupune? În momentul în care copilul face ceva nepotrivit, țipă sau trântește ceva când este nervos, lovește fratele, sora sau chiar alți copii, îl rugăm să se oprească, îi spunem că nu este bine ce face și îl rugăm 5 minute să se ducă să se liniștească. Alegem un loc unde nu există prea mulți stimuli pentru copil, ca într-adevăr să se liniștească. Putem alege dormitorul nostru, pe scaun în bucătărie, orice alt loc unde este liniște. Alan Kazdin ne îndeamnă să nu îi spunem toate acestea pe un ton agresiv, să nu îl obligăm să se ducă în locul ales. Timpul este iarăși foarte important. Nu are rost să folosim metoda aceasta mai mult de  5 minute. Acesta a povestit, din experiența sa, de părinți care își închid copii în cameră și câte o oră. El susține că nu e nici o diferență, în sens pozitiv, în comportament dacă îl trimiți într-o cameră o oră sau cinci minute. Din contră, cu cât stă mai mult cu atât va fi mai furios, va fi mai frustrat, mai supărat pe noi și va simți că nu îl înțelegem și nu îi suntem alături. Ori, scopul este să se liniștească pentru a putea discuta mai apoi ce s-a întâmplat de a avut o asemenea reacție.

Alan Kazdin spune că de cele mai multe ori, copii nu vor răspunde pozitiv la cererea noastră. Cei mai mulți ne vor spune, cât de tare vor putea NU. În acest moment, profesorul ne propune să îi mai repetăm odată cât de calmi putem că îl rugăm frumos să se ducă să se liniștească. Dacă ne lovim iar de un răspuns negativ, el ne sugerează să îi dăm un ultimatum. De exemplu, îi putem spune: te rog prentru ultima dată să te duci să te liniștești. Dacă nu, diseară nu te mai uiți la desene, nu mai primești desert …. aici depinde de fiecare ce alege. Ideea este să îl privăm de ceva ce urmează să se întâmple în aceeași zi. În nici un caz nu îi spunem: dacă nu te duci, în weekend nu mai ieșim în parc. E o distanță prea mare să aibă efect. E posibil nici după ultima rugăminte să nu se ducă. Nu mai insistăm și nu mai deschidem subiectul. Alan Kazdin spune că majoritatea copiilor vin la un moment dat și ne spun că se duc să stea liniștit dar să îi dăm desertul sau să îl lăsăm la desene; depinde de ce l-am privat. El spune categoric să îl refuzăm frumos, să îi spunem că trebuia să se ducă atunci când l-am rugat și că din păcate rămâne restricția stabilită. Doar așa înțelege că există niște reguli. După ce trece momentul este foarte bine să discutați cu copilul despre ce s-a întâmplat. Alan Kazdin ne încurajează să folosim TIME-OUT-ul alături de TIME-IN. În momentul în care vedem că se joacă frumos cu alți copii, când e nervos nu mai țipă sau trântește, îl încurajăm, îi remarcăm atitudinea bună pe care o are. Astfel, îi transmitem că nu îl vedem doar când are un comportament nepotrivit ci și când se poartă frumos.

Sper să vă ajute acest articol. Eu am descoperit toate acestea într-un curs online susținut chiar de Alan Kazdin și mi se par informații utile. Știu că fiecare familie funcționează după propriile reguli și toți părinții se străduiesc să le ofere copiilor tot ce este mai bun, de la educație, la mâncare sau haine. Îmi doresc ca acest articol să vă facă să fiți și mai buni.

 

Sursa foto: www.pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *