Pe vechea uliță Oituz, acum unul din bulevardele centrale, în locul unor case dărăpănate de lut și cărămidă, se începea construcția parcului din Onești, pe atunci Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este un parc mare ce se întinde pe o suprafață de 14, 22 de hectare. Am putea spune că avem un oraș mic, cu trei bulevarde, dar cu un parc mare și frumos, locul de întâlnire și de plimbare al locuitorilor. Știți cum este în orașele mici, parcă toată lumea se știe cu toată lumea și parcul cu aleile lui multe, cu locurile de joacă, cu lacul cu nuferi, este locul preferat de toți: copii, mame, tați, bunici, tineri îndrăgostiți.

De când o avem pe Natalia, după casa noastră, locul în care ne petrecem cel mai mult timp este parcul. Am luat la rând locurile de joacă, am desenat cu creta pe aproape toate aleile, am prins toate anotimpurile, am alergat după veverițe, le-am adus nuci, am hrănit puii de rață, pe care i-am văzut cum cresc de la o zi la alta. Dincolo de frumusețea lui, parcul a devenit un loc foarte important pentru noi. De fapt, este singurul loc în care ne putem plimba și petrece timpul în aer liber. Există spații verzi foarte multe, locuri de joacă, alei ferite de mașini, locuri mai liniștite. Este singurul loc în care putem ieși cu copilul. Și, la fel de important este pentru toți locuitorii orașului. Este singurul loc în care poți să ieși la o plimbare. Și, este chiar un parc frumos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Așadar, vă invit la o plimbare prin parc.

În afară de plăcerea estetică și relaxarea pe care o oferă o plimbare prin parc, iată de ce consider că este un loc frumos, aș putea spune chiar inima orașului nostru.

Parcul este unul din cele mai frumoase spații verzi din oraș. Este și un loc baby/child friendly, având multe locuri de joacă, piste de skateboard, lacul unde copii pot observa și hrăni păsările, zonele verzi cu mulți copaci unde trăiesc și veverițe, dealurile pe care se pot juca și care iarna se transformă în derdeluș, de la primele ninsori.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lacul cu nuferi este una dintre atracțiile parcului atât pentru copii, cât și pentru oameni mari. Pe lângă nuferi, lacul este atrăgător datorită peștilor care trăiesc aici și rațelor, pe care des locuitorii vin și le hrănesc. De multe ori dimineața, când mă plimbam cu Natalia, vedeam oameni care veneau special să le hrănească. Iar de la lac, peisajul este superb, indiferent de anotimp. În față se află Dealul Perchiu, care este rezervație naturală. O parte a parcului se întinde pe marginea râului Trotuș și din parc este o punte care trece peste râu. Deseori vezi acolo oameni care pescuiesc.

Pârâul cu multe cascade care traversează parcul este iarăși una din atracții. La fiecare plimbare prin parc văd un copil care se minunează de apă și bate cu bățul în baltă. 🙂 Există foarte mulți copaci și dealuri cu poteci care îți dau senzația unei plimbări prin pădure. Aici găsești primăvara floricele, precum toporași sau ghiocei iar toamna nuci, castane, ghinde și conuri de brad. Din astea culegem acum să le pictăm.

Veverițele sunt animăluțele cele mai îndrăgite din parcul nostru. Locuitorii le-au construit și câteva căsuțe și copii vin cu nuci să le atragă și să le hrănească. Știați nu? Dacă ciocăniți două nuci, le faceți să iasă din scorbură.

Foișorul din mijlocul parcului atrage toți copii, mai ales că lângă el sunt mai multe locuri de joacă și o pistă pentru biciclete. Iarna pare desprins din povești. Este ca o casuță din turtă dulce, luminată foarte frumos.

Parcul mai are două fântâni arteziene și trei monumente, busturi ale unor personalități ale României, fabricate din bronz și așezate în cerc. Aleea principală este traversată pe mijloc de un  scuar cu flori. Primăvara sunt lalele iar în restul anului sunt trandafiri.

Parcul are mai multe intrări. La una dintre ele se află Sala Polivalentă ”Nadia Comăneci”. Este locul unde au loc competițiile sportive din oraș și îi poartă numele Zeiței de la Montreal pentru că Oneștiul este locul său natal. La o altă intrare se află Clubul Elevilor, fost conac ce a aparținut boierului Alecu Aslan. Aici pe vremuri, se strângea lumea bună pentru a socializa, era centrul micii așezări pentru că aici pulsa viața înaltei societăți de atunci. Acum este un loc unde copii din zonă pot face diverse activități. Din păcate, este o clădire care are nevoie de multe reparații. Are aceiași soartă ca majoritatea clădirilor istorice din România. Este lăsată să se degradeze iar renovările se fac prost, fără un proiect sau fără a consulta un birou de arhitectură pentru a păstra stilul în care a fost construit edificiul. Când am intrat în vară în curtea Clubului, pentru că a vrut Natalia să se plimbe, am văzut că erau schimbate geamurile, doar că din păcate sub soarele călduros de iulie străluceau niște rame albe de geam termopan.

Chiar lângă parc se află și Biserica Sfântul Nicolae, ctitor fiind tot Alecu Aslan.

Intrarea principală și-a schimbat și ea față. La începutul anilor 60 era mizeră și întunecată iar acum este o intrare largă, atrăgătoare iar de pe scări vezi aleile lungi și scuarile cu flori ale parcului. Lângă această intrare se află o clădire plină de mister, un fost conac boieresc ce a funcționat ca un fel de Casă de Cultură, unde se jucau piese de teatru ale amatorilor vremii, realizate după autori sovietici și români. Conacul a fost retrocedat iar acum funcționează acolo un restaurant.

Pentru mulți dintre locuitori, parcul nu este doar frumos și util, fiind singurul loc unde te poți plimba, este și un loc de care îi leagă amintiri. Îmi aduc aminte de primele plimbări cu soțul meu prin parc. Ieșeam să facă poze și să povestim. Atunci ne cunoșteam și cred că nici unul dintre noi nu bănuia că vom ajunge peste alți câțiva ani să o plimbăm prin parc pe fețita noastră. Știu exact aleea unde a mers singură pentru prima dată. Și, cine știe câți îndrăgostiți și-au spus cuvinte frumoase și promisiuni pentru totdeauna pe aleile din parc. Și, câți bunici care acum sunt cu nepoții la locurile de joacă își amintesc de tinerețile plimbate prin parcul municipal. Tocmai de aceia mi-ar plăcea să avem grijă de parcul nostru, al tuturor locuitorilor, ba chiar să existe proiecte de reamenajare a lui.

Ar fi interesantă o amenajare a parcului care să presupună împărțirea acestuia în mai multe zone distincte care să satisfacă toate categoriile de vârstă dar și diferitele preocupări ale vizitatorilor. Ar trebui realizate sectoare de odihnă, sectoare pentru mișcare, sectoare pentru copii, sector naturalistic. De exemplu, s-ar putea face locuri pentru odihnă lectură, activitate de șah în aer liber la distanță de locurile de joacă. Pentru acestea ar fi nevoie de lucrări de terasament, refacere alei, reamenajea locurilor de joacă. Aleile ar fi interesant de denumit, de exemplu Aleea Castanilor pe unde sunt mulți castani, Aleea Cascadei, pe unde curge pârâul din parc, Aleea Sportivilor, care duce spre Sala Polivalentă. Zona verde toaletată și chiar puse plăcuțe cu denumiri ale arborilor și creată acolo o zonă specială pentru citit, cu casuțe pentru cărți.

Pentru că tot sunt veverițele o atracție a parcului, ar trebui marcată zona unde acestea stau și puse panouri cu informații despre aceste animăluțe. Încă de la intrarea principală ar putea fi puse indicatoare spre locul unde se găsesc veverițele.

Drumul spre lac ar trebui și el marcat și acolo puse indicatoare despre flora și fauna din el.

Se pot amplasa mai multe toalete publice, cișmele cu apă potabilă și coșuri cu gunoi. Ar trebui marcat unde este Clubul Elevilor și prezentate informații despre această clădire. Pentru a ajunge la lac este nevoie să cobori foarte multe scări și ar trebui amenajată o rampă pentru persoanele cu dizabilități și pentru căruțuri sau trotinete. Poți coborâ pe o potecă făcută prin spațiul verde, dar este destul de dificil. Malul râului Trotuș ar trebui reamenajat și chiar creat un loc pentru pescari.

Probabil ar fi multe de schimbat astfel încât parcul să fie și mai frumos  iar pentru un astfel de proiect de reamenajare ar trebui apelat la o firmă de arhitectură pentru consultarea planului urbanistic general al orașului, planului urbanistic de detaliu și elaborarea documentației pentru realizarea lucrărilor. Ar trebui făcute niște studii de prefezabilitate din care să reiasă ce fel de lucrări de reamenajare se pot face. Amenajarea presupune o muncă de proiectant și elaborarea unor documente. Exact ca atunci când construim o casă; cum avem nevoie de un proiect de casă, așa avem nevoie și de un proiect pentru un parc, mai ales, că așa cum am spus, parcă este a doua noastră casă, la cât de mult timp petrecem acolo. Și, sunt sigură că nu doar pentru noi. Pentru mulți alți locuitori ai orașului.

(Sursă foto: www. aia-proiect.ro)

O astfel de firmă care transformă casele în acasă și ar putea reamenaja și parcul nostru este Aia Proiect. Probabil vă întrebați de ce ei? Primul lucru care apare pe site-ul lor, când îl accesezi, este We love (noi iubim): We love geometry, We love architecture, We love arts, We love our projects.

Și, și noi ne iubim parcul nostru.

 

Fotografiile din articol cu parcul sunt din arhiva personală.

Articol scris pentru cea de a cincea probă la SuperBlog 2018.

 

 

 

 

 

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *