De luni ne-am apucat de împodobit bradul. A ieșit o chestie, cumva. 🙂 În urmă cu doi ani am cumpărat un brad natural în ol, pe care îl mai avem și astăzi. A supraviețuit foarte bine pe balcon și mai prinde și acest Crăciun alături de noi, după care îl vom planta.

Primul nostru Crăciun în trei a fost și cel mai liniștit. Natalia avea doar două luni. Anul trecut avea 1 an și două luni și părea foarte prietenoasă cu brăduțul și globurile. Am împodobit frumos bradul, veselie, Natalia înțelegătoare … ce să mai, ziceai că se filmează vreo reclamă de Crăciun, chiar la noi acasă. Copilul perfect, Crăciunul de vis. 🙂

Anul acesta: același brăduț, aceleași globuri, o pisică și alt copil. De data aceasta, parcă, la noi acasă se turna o secvență din Grinch. Am adus noi fericiți brăduțul în casă, vai ce veselie, uite Natalia globurile, hai să le punem în brad. Și de aici a început lupta dintre noi. Ea nu voia, că sunt ale ei și vrea să le arunce prin casă, noi nu voiam ca ea să le arunce prin casă, ci să le punem în brad. Am terminat cu globurile, am început cu beteala. Ea nu o voia în brad, ci să și-o pună pe cap și să fugă cu ea prin casă. S-a lăsat cu lacrimi, cu nervi … s-a dus, puf, tot spiritul Crăciunului. ”De Crăciun fii mai bun”, da, exact, încercați voi cu un mic Grinch în casă.

Noi nu ne-am lăsat. Am împărțit globurile, astea sunt ale tale să te joci cu ele, astea le punem în brad. Nuuuuu. Sunt globurile ei și nu au ce căuta în brad. Am băgat povestea cu Moș-Crăciun care o să vină să vadă bradul și nu de alta, dar să nu vină degeaba, să vadă și el ceva. Nu știu cât a înțeles, dar a funcționat un pic.

Ne-am înțeles perfect doar când am ajuns la steluța din vârf, pe care ea a pus-o. În toate cărțile cu povești de Crăciun, a văzut că bradul are o steluță în vârf. De câte ori mergem la Kaufland țipă în tot magazinul: ”Hiii, nu stea.” Toți ochii spre noi. Păi da, de ce nu ați pus bradului o stea în vârf?

Mai încercăm și la anul …

Am terminat bradul. Tatăl ei a decis că nu e urât, e de fapt foarte urât și o să mergem să luăm altul. Și alte globuri, și alte ghirlande. După o oră, ne-am mai gândit și am renunțat să luăm alt brad de teamă că îl va dărâma. Acesta fiind în ol, nu are nici o șansă. De ce ne este teamă că îl dărâmă? Pentru că la final, când am zis noi că nu e cel mai reușit brad, dar decât nici unul, măcar unul ca acesta, Natalia a luat pisica și a aruncat-o fix în brad. Iar ne-am certat.

Pisica e bine, stați liniștiți. Dar stați că nu s-a terminat aici.

3, 2, 1… Am aprins instalația. Atât a tras de ea, încât s-au deslipit firele și gata…, s-a stricat. Iar ne-am certat. Am luat alta.

Am mai cumpărat niște fulgi de zăpadă, niște ghirlande, pe care iar ne-am certat, că sunt pentru brad, nu sunt ale ei, și gata…, așa a rămas. O chestie cu niște globuri și beteală. Prin sufragerie avem numai globuri peste tot și acesta este spiritul Crăciunului la noi acasă. 🙂

Mai încercăm și la anul.