Dragă mamă, la început de drum

De o săptămână și o zi, ne bucurăm de prezența Alexiei, noua noastră nepoțică. Sora mea a devenit din nou mămică, iar Maya se adaptează la noul rol de soră mai mare. Și acum o ia de la capăt … băița și masajul, colicii, primele gângureli, nopți pierdute, primii dinții și multe, multe, întrebări. Iar peisajul este completat de Maya, care vrea și ea să îi schimbe scutecul sau să o spele, care din când în când insistă să ne spună că deși face toate astea încă nu o iubește, care nu este impresionată de somnul ei, ca să facă liniște și nici de lipsa somnului mamei ei, ca să pună mai puține întrebări. Așa pare să arate viața de mamă de doi … totul înmulțit cu doi … de la oboseală sau griji, la bucurii.

De o săptămână și o zi, ne bucurăm de prezența Alexiei, noua noastră nepoțică. Sora mea a devenit din nou mămică, iar Maya se adaptează la noul rol de soră mai mare. Și acum o ia de la capăt … băița și masajul, colicii, primele gângureli, nopți pierdute, primii dinții și multe, multe, întrebări. Iar peisajul este completat de Maya, care vrea și ea să îi schimbe scutecul sau să o spele, care din când în când insistă să ne spună că deși face toate astea încă nu o iubește, care nu este impresionată de somnul ei, ca să facă liniște și nici de lipsa somnului mamei ei, ca să pună mai puține întrebări. Așa pare să arate viața de mamă de doi … totul înmulțit cu doi … de la oboseală sau griji, la bucurii.

Uitându-mă la Alexia, încercam să îmi aduc aminte de primele mele zile de mamă. Grele. Spuneam că nu am să uit niciodată plânsetele ei din cauza colicilor sau că am să mor cu un singur dor: să dorm și eu bine noaptea. Ei bine, iată, dorm și mi se pare mult mai ușor de liniștit un bebeluș care plânge din cauza colicilor, decât un copil care plânge de supărare că nu vrea căciulă sau mănuși, deși e iarnă și e frig. 🙂 Colicii îi treceau repede cu Bonnisan, supărările … singurele medicamente de care o să vă spună toți vor fi îmbrățișările și iubirea … vă doresc mult succes în administrarea lor unui copil supărat. 🙂

Mă gândeam zilele astea la toate mamele aflate la început de drum sau din nou la început de drum …

Deci, dragă mamă, felicitări pentru puiul tău de om. Uită tot ce credeai tu că înseamnă să crești un copil. E altfel. Nu știu cum, dar altfel. Nu o să aplici nici 5% din tot ce ai citit când erai gravidă sau îți imaginai tu că vei face când vei deveni mamă. Este greu. Nu. Corectez. Este foarte greu. Da, asta este, nu are rost să te mint, dar ai să vezi că și frumos. Dacă nu ai dormit deloc noaptea trecută, s-ar putea să nu mă crezi, dar hai să îți spun un secret: când era Natalia mică, îi uram pe toți oamenii care aveu privilegiul să doarmă noaptea. Da, sună ciudat, dar chiar așa simțeam, că îi urăsc pe toți cei care dorm. Chiar și pe soțul meu.

Îmi venea să plâng că nu pot să dorm, mai ales că mie îmi place somnul. Pasiunea mea.  De fapt, chiar am plâns o dată când Natalia s-a trezit ca o zambiluță la 5 dimineața. Aia a fost limita mea. Și, nu știu, pur și simplu, într-o zi a trecut, a crescut și a început să doarmă noaptea. Așa că nu te învinovăți pentru ce sentimente ai și crede-mă, sunt la fel de sinceră când îți spun că o să treacă. O să și dormi.

S-ar putea să nu știi ce-i cu tine în primele zile, să nu știi ce simți pentru copilașul de lângă tine. L-ai așteptat și dorit atât de mult și totuși … nu știi exact ce sentimente te încearcă. Este normal. Toate am avut la un moment dat îndoieli … dar, e doar iubire. Ai să vezi, în timp se vor așeza toate. Vei râde de momentele și întrebările de acum.

Ideal ar fi să îl iubești necondiționat. Ai să afli tu de ce spun necondiționat, dar fii blândă cu tine. Nici tu nu ai primit lecția iubirii necondiționate, ca să o transmiți bine mai departe.

Schimbări …

Toată viața îți va fi dată peste cap. O să disprețuiești de-a dreptul zilele reci, pentru că vor trece mai greu stând în casă cu un copil. Acum doi ani, pe vremea asta, când strângeam hainele din balcon și le așezam, am observat că tot ce împachetam pentru mine erau haine cu care stăteam doar prin casă. Mi-a fugit de-a dreptul pământul de sub picioare. Abia atunci am realizat ce puțin ies afară. Atât de puțin că nici nu prea am ce haine să murdăresc. O să te obișnuiești și când va fi la grădiniță și va trebui să ieși în frig, în fiecare dimineață, îți va fi dor de perioada când stăteai în pijamale. Deși, ți se pare că trece greu timpul … trece și cei mici se fac mari.

Habar nu aveai unde este farmacia? Ohooo, o să ai una acasă. Să fie acolo și pentru febră, și niște vitamina C, și vitamina D, și pentru dureri de burtă, și pentru dureri de dinți, și pentru desfundat nasul, și pentru căzături … că nu se știe niciodată.

Vei primi tot felul de sfaturi. Unele vor fi utile, altele nu. Eu zic să le asculți pe toate, nu îți consuma energia intrând în polemici, încearcă să dai drăguț și aprobator din cap și fă ca tine sau dacă sfatul ți se pare bun, păstrează-l.

Ferește-te de veșnicele discuții: alăptat sau beberon, cum ai născut, suzetă sau nu, în pat cu tine sau nu … în general ferește-te de toate astea care sunt cu ”sau” la mijloc. Păstrează-ți energia pentru a te juca cu copilul. Fiecare va crede că are dreptate, așa că nu are rost să intri în discuții lungi.

Pe Natalia am alăptat-o vreo cinci luni, am născut prin cezariană, are suzetă și doarme cu mine în pat. Este un copil normal. Bine, să spunem un pic mai năzdrăvan peste limita normală, dar asta nu are legătură cu enumerația de mai sus.

VACCINEAZĂ-L … asta, eu zic că, nu este opțional și nici subiect de discuții. La fel ca și pusul copilului în scaunul de mașină.

Vei învăța să te joci din nou, vei redescoperi poveștile și basmele, vei vedea că tu chiar ai răbdare și imaginație.

Îți vei face multe griji. Degeaba îți spun să nu îți faci, nu te vei abține, așa că nu are rost să spun mai multe pe acest subiect. Eventual doar să nu îți faci griji că ai avea tu ceva, toate ne facem multe griji. E drept, unele dintre noi în timp se mai relaxează, altele nu. O să descoperi tu în ce categorie ești. Oricum, e bine așa cum ești.

La prima febră sigur, sigur, te vei panica. Dar e normal. Eu mă panichez și acum la a nu știu câta.

Te vei mai enerva, oricât de mult îl/îi iubești. Chiar dacă descperi că de fapt ești mai răbdătoare decât ai crezut, tot vor fi momente în care vei semăna cu un dragon care scoate fum pe nas. Asta este, se întâmplă tuturor mamelor. Puține îți vor spune sau povesti despre asta, dar crede-mă, toate se mai enervează din când în când.

Când vreun alt părinte este ironic cu tine, nu îți fă griji, nu este despre tine, este despre el.

Când nu știi dacă ai făcut bine sau nu, uită-te în ochii copilului tău. Dacă vezi fericire, ai făcut bine.

O să ai tot felul de îndoieli … ascultă-ți instinctul.

Copilul tău va fi atât de bun, cât de bun l-ai învățat tu să fie.

Și, nu uita, el e copilul, tu părintele. Indiferent ce îți va oferi sau lua viața, nu schimba rolurile.

Fiecare zi va fi o surpriză, vei avea parte de multe provocări dar oricum va fi, va fi bine.

Vor trece unele, și vor veni altele. Dacă acum ești obosită și copilul plânge de la colici, la anul pe vremea asta va dormi deja mai bine și de colici vei uita sigur. Peste doi ani vei scapă și de nopțile albe din cauza dinților și vor începe ”bătăliile” unu la unul. Atunci să te ții. Dacă acum doi ani, pe vremea asta, eram derutată și eram la fel ca tine, acum am alte probleme ”serioase”. De exemplu, mă întreb cine va prinde Crăciunul? Bradul sau pisica? Cum o conving pe Natalia, cu blândețe evident :), să nu mai pună pisica în brad.

Deci, vezi, totul trece dar vin altele … succes! 🙂

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *