Aleargă fericită prin apă. Are părul ciufulit și urme de nisip prin el. Are pielea sărată. O strâng tare la piept și îi simt mirosul de mare. Copilul meu cu miros de mare. Și acum aș opri timpul în loc.
Stau pe șezlong, Natalia a adormit cu capul pe pieptul meu. Citesc și aud în fundal valurile mării. E soare. Bate un pic vântul, iar marea lucește frumos. Se aud pescăruși și departe, spre orizont, se văd cum trec stoluri negre de păsari. Pleacă spre locuri mai calde, căci la noi acestea sunt ultimele zile frumoase până se va instala de tot toamna cu ploile ei reci. Ploile care nu-i plăceau lui Bacovia.
Mă uitam la Natalia cum se juca fericită în nisip și alerga fără frică prin mare. Copil cu părul ciufulit, tu vrei să mai fie vară! Noi toți am vrea. Și marea ar vrea. Marea asta mare, frumoasă, fără capăt.
De astăzi e toamnă. Suflă vântul, iar marea vorbește tare. E gălăgioasă și își face de cap. Plaja e goala. E o fetiță și o mare, mare. Doar pentru ea.
Marea e frumoasă oricând …
Si in jurul meu e acum nisip si mare, doar ca fondul sonor a opera sunetul valulor. Nu ma deranjeaza sa aud muzica greceasca pe plajele din ro, doar ca mi se face pofta de pita gyro.
Super, si tu la mare, deci zile cu soare si relaxare in continuare. Nici noi nu suntem chiar in cel mai preferat loc, dar cum nici nu credeam ca o sa mai vedem marea anul acesta, ne bucuram oricum.