Zilele trecute ne-am întors de la Sulina, un loc foarte frumos care merită măcar o dată vizitat. Pe lângă mare și o plajă frumoasă puteți să vă plimbați cu barca prin Delta Dunării. Cred că o astfel de experiență le-ar plăcea copiilor. Noi am fost cu barca să vedem Insula K sau Insula Fericirii. Este o limbă de pământ împărțită de România și Ucraina, unde puteți vedea mii de păsări: egrete, cormorani, pelicani, pescăruși. 

Eu m-am bucurat foarte mult că Nataliei i-a plăcut. A stat foarte cuminte în barcă. A înțeles că nu are voie în picioare și a fost foarte atentă la tot ce vedea. Când eram pe Dunăre și a văzut rațe mi le-a arătat și îmi spunea mac-mac. Asta mi-a dat de înțeles că ei îi place și nu se plictisește. De altfel, când am ajuns din nou în port, la finalul excursiei, a început să plângă. Mai voia cu barca. Nu și mama, care a revenit pe țărm aproape ca varul la față, de frică. După excursia asta mi-a fost clar. Fricosul familiei sunt eu. Adică, dacă ar fi să credem în povestea cu reîncarnarea, eu sigur am fost iepure într-o altă viață iar Natalia un pui de leu. Cu mult curaj, chiar.

Nu m-am urcat niciodată într-un copac. Mi-e frică de înălțime. Nu știu cum să fac asta și am impresia că dacă totuși aș reuși printr-o minune să mă urc, acolo rămân. Natalia nu are încă doi ani și a încercat să se urce într-un copac. A plâns că nu poate să se urce mai sus.

Nu știu să merg pe bicicletă. Nu știu să înot. Nu merg cu liftul, decât în cazuri foarte rare și în nici un caz  singură. Toate au la bază un pic din celebrul meu motiv: mi-e frică. Am mers o singură dată cu avionul și cât a durat drumul, aproape două ore, am avut timp să îmi imaginez propria înmormântare până la cele mai mici detalii. Am, după cum vedeți, o imaginație prea bogată uneori, care îmi ține mintea foarte ocupată.

Natalia nu are nici o treabă cu nimic. Nu îi este frică. Ea se urcă pe toate toboganele, oricât de înalte ar fi. Nu îi e frică de apă, de gândaci, de șerpi, de câini, de sunete prea puternice … de nimic. Ea se bucură de orice.

Și, uite așa când eram noi în vacanță am auzit de insula cu multe păsări. Ne-am gândit că ar fi interesant să o vedem. Habar nu aveam ce înseamnă să mergi cu o barcă pe mare. Am aflat. Ce să zic? Este interesant, dar nu pentru fricoși. Adică, să stai așa frumos în barcă, să vezi apusul, să simți valuri-valuri și să nu vezi uscat … te pot face să spui alb la față: ”deci, mie îmi este foarte frică”. Domnul care ne-a fost ghid mi-a spus să stau liniștită, soțul meu a râs și m-a întrebat de ce, Natalia îmi băga degetul în ureche și râdea.

În concluzie, doar mie mi-a fost frică. Nataliei i-a plăcut, soțul meu a făcut poze iar eu m-am rugat. Da, e foarte frumos, dar hai odată domnule ghid întoarce barca asta și hai mai spre uscat. 🙂

Acum, mă bucur totuși că am văzut ceva așa frumos. Am avut parte de o experiență interesantă. Nu mă întrebați dacă aș mai încerca. Habar nu am. La ce copil dornic de aventură am, nu se știe ce mai ajung să fac. Pot doar să vă spun că merită să vă gândiți la destinația aceasta pentru vacanțele viitoare. Și, dacă nu sunteți fricoși ca mine, puteți încerca și mai multe excursii în Deltă și pe mare.

 

 

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *