Vă mai aduceți aminte de momentele acelea de la școală, când un profesor încerca să facă o glumă. Nu știai, exact, când a început, și când a terminat. Și mai ales, nu știai când ar trebui să râzi. Dar pentru binele tău puneai, preventiv, un zâmbet tâmp pe față. Exact imaginea aceasta aș vrea să o aveți în minte, când citiți următoarele rânduri. Pentru că se întâmplă uneori în viața de mamă, să fie exact ca la școală. Doar că de data aceasta, rolul profesorului este luat de karmă. Și face niște glume, de nici nu știi exact dacă să râzi sau să plângi.
Am tot povestit aici pe blog ce și cât vorbește Natalia. Spune multe cuvinte, începe să le lege între ele, clar este că de la lună la lună, ne înțelegem tot mai bine. Dar dacă, din întâmplare, ne întâlnim pe stradă, tu o să te desparți de noi cu senzația că acest copil nu vorbește. Evident, nu mai scoate nici un sunet. Iar dacă mă mai și citești din când în când, vei fi și mai debusolată. Despre copilul acesta scrie ea pe blog? Mda … dar copilul meu nu vorbește cu străinii. 🙂 Știți, ca în poveste. 🙂
Este un copil vesel, energic, care ne face să râdem cu gura până la urechi. Ne distrăm foarte mult împreună. Când zic împreună, mă refer doar la noi trei: mama, tata și ea. Când avem musafiri sau mergem în vizită, de cele mai multe ori este supărată. Abia la a 50 plus una vizită, când începe și ea să se obișnuiască, este mai prietenoasă. Ce să zic, ca să îi câștigi prietenia, trebuie să dovedești că meriți. 🙂
Când ne despărțim de cineva zice bye abia după ce a dispărut de tot din raza ei vizuală. Dar fix în momentul despărțirii … ea este cu gândul în altă parte.
Cu cât stau mai mult în bucătărie să îi gătesc, în ziua aceea ea nu vrea să mănânce.
Exact când mă grăbesc tare și trebuie să ieșim de casă, ea atunci se joacă cel mai frumos singură.
Când sper să doarmă mai mult la prânz, că am multe lucruri de făcut, după o oră se trezește.
Am învațat-o să spună câți ani are, cum o cheamă și unde locuiește. Spune atât de frumos. Dar asta știm doar noi. Am uitat să îi precizez că nu trebuie să fie secretul nostru. 🙂 Am vrut și eu ca un părinte din epoca tehnologiei ce sunt, să o filmez când spune asta. Să am și eu acolo o amintire. Evident, nu există nici o filmare. Fix în acel moment își aduce aminte de pisică și fuge după ea.
Acum o lună am fost să îi facem pașaport. Tatăl ei face poze, ghiciți ușor câte poze avem cu ea. În toate râde și se strâmbă. Îi place asta cu pozatul. Una din distracțiile noastre este să ne facem selfie-uri și să ne strâmbăm.
Ei bine, la poza de pașaport nu că a plâns. Plâns din ăla cu lacrimi până în barbă și muci. Un plâns din acela pe care nu ai cum în următoarele cinci minute să îl oprești. Și așa a ieșit în poză. Imediat cum am terminat, și-a șters lacrimile, a început să râdă și să vorbească. 🙂
Păi dacă nici karma nu știe să facă glume … nu știu cine mai știe.
Dacă ți-a plăcut acest articol poți să îi dai like sau să comentezi. Dacă vrei să descoperi ce am mai scris, poți să dai like și paginii de Facebook. Evident, poți să și distribui articolul. Asta chiar m-ar bucura. 🙂
Sursă foto: pexels.com
E fenomenală zgâtia. Dar eu zic să te consulți și cu bunicii ei. Știi că e o vorbă: De ce își iubesc bunicii nepoții? Pentru că îi răzbună. 😜
Vai nu m-am gândit la asta. Recunosc e bună. :)))
:))) ce haioase sunt poveștile tale despre micuta. M am amuzat copios. Eu cred ca știa ce vreți și a zis sa va arate cine e șefa in casa 🙂
Pare o drăgălașă plină de personalitate.
Mulțumim!
Da, și eu cred asta.
Mai bine ai scrie carte! 🙂 Sunt sigura ca ar iesi o poveste minunata! 🙂
Mulțumesc pentru sfat. Pare o idee bună. 🙂
Cred ca fiecare copil are modul lui de a interacționa cu fiecare în parte! Și al meu băiețel este cam nazdravan ca să ii spun asa și el de fiecare data alege cum sa interacționeze cu fiecare în parte! Ai o fetita minunata!
Mulțumesc!
E mortal de adorabilă!!! Aș citi despre năzbâtiile ei zi și noapte încontinuu!
Mulțumim, mă bucur că îți plac poveștile despre năzbâtiile ei.
Ce tare :))) sunt amuzante peripețiile cu micuța ta! E drăguță foc!
Mulțumesc!
Pare pe placul meu fetița ta. Se pare ca si-a stabilit deja prioritățile în viață.
Așa se pare. 🙂
Am râs cu poftă și apoi mi-am dat seama că am și eu 3 și când fac ai mei chestii de genul nu prea e de râs 😂
Da, exact, dar mai fac și eu haz de necaz. Mă ajută la moral. 🙂
O, Karma functioneaza intotdeauna cand ai copii mici. Nici macar nu stiu cu ce am gresit, de se razbuna asa pe mine. :))) Adorabila micuta ta!
Te înțeleg perfect! Ai mei mai făceau și invers. Când eram doar noi patru erau niște prăpădiți, se ciondăneau, aruncau cu jucăriile etc. Când venea cineva la noi erau copii model, sfinți nu alta. La fix să zică toți: apoi, ce vă plângeți, uite ce bine se înțeleg! E clar că voi nu știți ce e aia să ai copii 😂
Iar la Filip, cel mic, când era bebeluș aveam o vorbă: am un copil tare cuminte! Unde-l pui acolo plânge! 😁
Natalia e scumpică! Își va da drumul. Cred că majoritatea copiilor sunt așa.
e o bucurie să ai copii și cred că asta face tot! iubesc copiii cu personalitate și cred că micuța ta are multă !
Asa se intampla mereu cu copiii, dar tocmai momentele astea imprevizibile se transforma in amintiri frumoase peste ani!