Aveam în minte alt articol pentru astăzi, dar cum a început de ieri să cadă câte un fulg și nu s-a mai oprit, am zis să îmi fac curaj, să ies cu copilul afară. Atât de mult s-a bucurat, încât astăzi mi-a plăcut iarna și am zis să scriu despre asta. Mie nu îmi place iarna, pentru că nu îmi place frigul. Nu îmi place să mă îmbrac cu straturi de haine, ca apoi abia să mă mișc. Oricât de gros m-aș îmbrăca, mie îmi este tot frig. Nu mi-a plăcut să mă dau cu sania, nu știu să practic nici un sport de iarnă, îmi place zăpada de după geam. Eu sunt, mai degrabă, fan caniculă. Nu am nici o problemă cu căldura. Să fie multă. Dacă ar fi după mine, aș da centrala și la 30 de grade și noapte tot m-aș înveli până în gât.
În acest context, v-ați prins repede că nu sunt foarte încântată când văd primii fulgi de nea. Nu rup ușa să îmi scot copilul afară (badmom) și aș fi în stare să inventez orice fel de activitate numai să nu părăsim căldura căminului nostru. La prima ninsoare din iarna aceasta, când am scos-o pe Natalia să vadă și ea zăpada, nu a părut deloc încântată. Mie îmi sălta sufletul de bucurie. Gata, nu mai aveam mustrări de conștiință că sunt o mamă rea, care nu scoate copilul la zăpadă, să se bucure și el săracul. Aveam scuza perfectă, nu îi place, ce să fac, să îl oblig? Tatăl ei tot insista că nu are cum, la cum este ea, sigur doar am prins-o noi într-un moment prost. A-haaa, am gândit eu, lasă că stăm bine și în casă. Și nu toți copii trebuie să plece în tabăra la schi.
Astăzi când am văzut că iarna chiar a venit și ningea așa frumos, am zis hai să mai încercăm o dată. Să îi luăm copilului și sanie, că nici din asta nu avea, să vedem cum reacționează. Am rămas uimită ce mult s-a bucurat. Era așa de încântată și bucuroasă, încât așa am început să mă simt și eu. Chiar ne-am bucurat azi afară. Cred că mai mult de cât o făceam când eram copil. Astăzi, datorită bucuriei ei, iarna mi-a plăcut.
Ne-am plimbat cu sania până a înghețat și i s-a părut și ei o idee bună să revenim acasă. A fost o după-amiază plină de bucurie.
(cred că am repetat cam des cuvântul ”bucurie”, dar acesta e cel mai potrivit la cum a fost astăzi)
Tătălui ei i-a venit inima la loc. Nataliei îi place iarna. Lui i-a plăcut când era copil și în continuare, deși ne știm de ani buni, se miră că eu nu mă dădeam cu sania.
Acum, nu vă închipuiți că m-am vindecat brusc și o să iubesc iarna. Nu. Îmi place iarna prin ochii ei și atât. Mie tot frig îmi este.
Dar astăzi chiar a fost frumos …
