AaaaaaaaAAA – acesta a fost un țipăt

O zi de miercuri minunată. 🙂 Glumesc. Adică, nu glumesc când spun că e miercuri, glumesc când spun minunată. Era ora 10:00, dimineața,  când m-aș fi dus înapoi în pat să mă culc. Gata, obosisem. M-am trezit foarte frumos, în timp ce Natalia sărea pe mine ca pe trambulină. Cât timp am stat la baie, iar a împrăștiat toată hârtia igienică. A construit turnulețe din role, apoi a jucat fotbal cu ele. ”Bollll” striga, în loc de gol.

M-am apucat de strâns de prin casă, am spălat-o, schimbat-o, i-am dat micul dejun. Trebuia să mă duc să trag știrile. Eram cam pe grabă. Natalia, nu, evident. Voia Hoola. Nu știți? E un cântec minunat pe care îl visez și noaptea. Îi place ei foarte mult. Bine, Hoola să fie. ”Nu, mama dansează mai târziu, acum trebuie să se îmbrace. Mergem să trag știrile, apoi când venim acasă vom dansa”. Pare că a înțeles.  Ieeiiii. Hai că am un copil înțelegător, mi-am spus.

Când să ies din cameră aud  Ponytail? Nici asta nu știți ce este? E tot un cântec, care îi place ei mult. Îmi sună telefonul. Fix când vorbeam, Natalia începe să țipe că vrea și ea codiță, că doar despre asta este vorba în cântec. .

”Stai un pic”,  zic. Natalia face ochii mari, iar la telefon aud ”ce”? Mda, corect, stai că nu am precizat cine să stea un pic. Natalia, tu stai un pic că nu găsesc, fix acum, nici o omiduță. Gata, am găsit. Fericire.

Termin de vorbit la telefon. Îmi iau blugii. Aud din sufragerie ”suuuuuccc”. Bine îți fac un pic de suc. Îl varsă pe canapea și de acolo se prelinge pe parchet. Îmi spun că nu e adevărat. Fix acum când trebuie să plecăm odată din casă. Din casa astaaaaaa. Respir adânc. Dacă ați simțit miros de fum, de la mine era. Îmi ieșea și pe nas, și prin urechi. Visam, deja, că strâng de gât o păpușă gonflabilă. Cred că am luat-o un pic razna.

Revenim la parchet. E lipicios. Șterg, continuăm să ne îmbrăcăm. Pisica se cațără, dărâmă un bol. Cioburi peste tot. Să fie fericire, că, parcă, asta aduc cioburile. La cât de des se sparge câte ceva la noi acasă, vreo câțiva ani pot să stau liniștită. Râuri de fericire vor fi.

Am strâns cioburile și într-un final reușim să ieșim din casă. Natalia iar și-a luat cele patru jucăriii cu ea. Abia le poate ține, dar nu renunță. Strâng din buze, iar în mintea mea se aude doar : pa-truuu, pa-truuu, fir-ar.

O iau în brațe, deschid ușa, scapă una din ele. Nu-i nimic, o ridicăm.  Ies, scot cheia, îmi cad niște bani din buzunar. Serios? Dar chiar serios?

Între timp am reușit să trag știrile, să adun un pic jucăriile, să spăl vasele, să culc copilul, să-l mai hrănesc o dată, să scriu, să fac mâncare, să spăl din nou vase, să mai hrănesc iar copilul, să-l spăl, să mai strâng iar din casă. O oră mai am și apoi Natalia se culcă. Incredibil … am supraviețuit. Încă o zi.

Nu-i așa că a fost o zi minunată? A, și nu, nu e o zi din aia …nu, e cam ca o zi obișnuită, cu excepția bolului spart de pisică. 🙂

Sursă foto: stiri.tvr. ro

23 comments

  • Mona spune:

    Vai, ce zi au avut! Pentru mine a fost distractiv să citesc, dar Aaaaa 😁
    Să ai o noapte liniștită!

  • Eva Anca spune:

    Vai, am ras copios la articolul tau, desi sunt convinsa ca tie nu ti-a venit sa razi. De fapt, stiu exact cum te-ai simtit, ca avem si noi zile in care, la final, ma intreb cum de am reusit sa nu o iau razna.

  • Almona spune:

    Parcă te și văd încercând să rămâi calmă și concentrată când totul se rostogolește cu repeziciune. Felicitări!

    • Otilia spune:

      Da, strâng din dinți tare :)))). Se mai întâmplă să nu îmi iasă, dar mă străduiesc să revin repede la sentimente mai bune. 🙂

  • Dorina spune:

    Poate părea bizar, dar toate astea vor fi amintiri frumoase peste ani și le veți duce dorul. Când puii își iau zborul din cuib, tare ai vrea să mai facă cineva chestiile astea. Poate de aceea bunicii sunt mai îngăduitori 😊

  • Ioana spune:

    Cu doi copii, unul om si altul mata, cum sa fie altfel decat Aaaa! Felicitari pt rabdare si putere.

  • Irina spune:

    Minunate aventuri de miercuri. Aceste aventuri si personajele principale dau farmec vietii.

  • Angela Tudose spune:

    Waw! Toată admirația mea! 🙂 Stau și mă gândesc: când va apărea un copil în viața mea, o să rezistăm împreună oare? Răbdarea nu face parte din vituțile mele.

  • Otilia spune:

    Cu siguranță vei avea. Nici eu nu am fost bună prietenă cu răbdarea și nici acum nu sunt mereu, dar vei învăța să fii. Și eu mă minunez cum de rezist, dar se pare că un copil te mai schimbă, pe ici pe colo. 🙂

  • Oana M spune:

    Admir toate mamele. Cate trebuie sa faca ele si sa indure pentru copilasii lor. Dar probabil in acelasi timp sunt si cele mai norocoase persoane de pe pamant.

  • Mirela-Carmen spune:

    AaaaaaAAA! M-am distrat copios! natalia este o dulceata de copil! O sa aiba ce povesti nepotilor peste multi, multi ani!

  • Ruxandra spune:

    Cât de amuzant este! :))) cu totii avem zile in care totul merge pe dos
    Este bine sa stim sa ne amuzam pe seama lor! Aaaaaa :)))

  • Georgiana spune:

    O zi (inceputa de noaptea) din viata mea:
    O tuse ciudata si imediat incepe jetul de voma-ora 3 noaptea
    Plange copilul cel suferind, iar cel sanatos curios sa sisi bage el capul, ochii si eventual degetele in vom lu frac-su.
    Pana pe la 5 jumate ne foim toti, cel suferind este sleit de cat a vomitat.
    Intervin si scaunele foarteeeeeeeeeeeeeeeee moi. Schimba sotul vreo 3.
    Pleaca sotul dupa o farmacie deschisa, revine la 6.
    Pana revine sotul, copilul mai trage o serie de voma dupa ce atipise, apoi face un scaun de ii iese din pampers si ajunge direct pe mine, copilul fiind in brate la mine.
    Undeva pe la 7 si ceva incerc sa pun copilul jos, poate prindem si noi vreo 3 ore de somn.
    La 8 se trezeste copilul sanatos sa spuna ca fac-su doarme pe perna lui si musai isi vrea perna.
    Dupa vreo 15 minute in care turbez ca nu am reusit sa dorm si incerc sa ii dau o alta perna copilului suparat, constat ca acesta este ud leoarca, de la burta in jos. Motiv- suprasolicitare pampers. Schim copilul si declar ziua inceputa.
    Jucarii, creioane, carti de colorat, o masinuta si ceva suruburi de plastic. Urlete de „mami vreau bobo” sau „mami vreau apte”. Copil sanatos suparat ca nu primeste si el suc( aka saruri hip).
    Se da cate o jumtate de banana la copii. Cel suferind spune ca nu mai poate dupa doua guri. Incepe harjoneala, tipetele, si iar „mami vreau bobo”.
    La 10 se da o felie de paine cu cascaval. Copil sanatos, rade tot. Copil suferind… o lalaie prin casa. Iat tipele pe saruri, pe jucaria X, facut ceai de menta, copil suferind a lins cana, cel sanatos zice ca nu este bun( de aceasta data nu are miere in el).
    Iar aud mami vreau bobo, dar cu enterocolita in casa nu pot da nimic dulce. Revin din bucatarie cu doua paharute in care am fulgi de porumb si 4 covrigei sarati. Copil suferind se lamenteaza ca nu place covrigei si sa ii pap eu ca imi plac mie. Poi dupa ce ma hraneste el, incepe si piseaza fulgii de porumb si ii arunca sub vitrina.
    Deseneaza, arunca cu creioane, se catara prin casa, arunca nu pampersi scosi din bax. Numaram bucatile scoase, le punem in gramezi de cate zece si ne minunam cate sunt intr-un bax. Scad numarul de pampersi numarati din numarul total al baxului si constat ca pana la ora 12 am schimbat copilul suferinn de 9 ori, iar sotul de 3 ori in intervalul 5-6.30.
    Se face 12, iar mancarea gatita cu o seara inainte nu se poate da unui copil cu enterocolita. Revin la paine cu cascaval. Se molfaie, se rupe milimetric si se da lu mami, ca de… nu ne mai place.
    In jur de ora 13 ne bagam la somnul de pranz. Mai mult ei, ca mie incepe sa imi sune telefoanele cu treaba, curier si comanda de pe Cora Drive.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *