O zi de miercuri minunată. 🙂 Glumesc. Adică, nu glumesc când spun că e miercuri, glumesc când spun minunată. Era ora 10:00, dimineața,  când m-aș fi dus înapoi în pat să mă culc. Gata, obosisem. M-am trezit foarte frumos, în timp ce Natalia sărea pe mine ca pe trambulină. Cât timp am stat la baie, iar a împrăștiat toată hârtia igienică. A construit turnulețe din role, apoi a jucat fotbal cu ele. ”Bollll” striga, în loc de gol.

M-am apucat de strâns de prin casă, am spălat-o, schimbat-o, i-am dat micul dejun. Trebuia să mă duc să trag știrile. Eram cam pe grabă. Natalia, nu, evident. Voia Hoola. Nu știți? E un cântec minunat pe care îl visez și noaptea. Îi place ei foarte mult. Bine, Hoola să fie. ”Nu, mama dansează mai târziu, acum trebuie să se îmbrace. Mergem să trag știrile, apoi când venim acasă vom dansa”. Pare că a înțeles.  Ieeiiii. Hai că am un copil înțelegător, mi-am spus.

Când să ies din cameră aud  Ponytail? Nici asta nu știți ce este? E tot un cântec, care îi place ei mult. Îmi sună telefonul. Fix când vorbeam, Natalia începe să țipe că vrea și ea codiță, că doar despre asta este vorba în cântec. .

”Stai un pic”,  zic. Natalia face ochii mari, iar la telefon aud ”ce”? Mda, corect, stai că nu am precizat cine să stea un pic. Natalia, tu stai un pic că nu găsesc, fix acum, nici o omiduță. Gata, am găsit. Fericire.

Termin de vorbit la telefon. Îmi iau blugii. Aud din sufragerie ”suuuuuccc”. Bine îți fac un pic de suc. Îl varsă pe canapea și de acolo se prelinge pe parchet. Îmi spun că nu e adevărat. Fix acum când trebuie să plecăm odată din casă. Din casa astaaaaaa. Respir adânc. Dacă ați simțit miros de fum, de la mine era. Îmi ieșea și pe nas, și prin urechi. Visam, deja, că strâng de gât o păpușă gonflabilă. Cred că am luat-o un pic razna.

Revenim la parchet. E lipicios. Șterg, continuăm să ne îmbrăcăm. Pisica se cațără, dărâmă un bol. Cioburi peste tot. Să fie fericire, că, parcă, asta aduc cioburile. La cât de des se sparge câte ceva la noi acasă, vreo câțiva ani pot să stau liniștită. Râuri de fericire vor fi.

Am strâns cioburile și într-un final reușim să ieșim din casă. Natalia iar și-a luat cele patru jucăriii cu ea. Abia le poate ține, dar nu renunță. Strâng din buze, iar în mintea mea se aude doar : pa-truuu, pa-truuu, fir-ar.

O iau în brațe, deschid ușa, scapă una din ele. Nu-i nimic, o ridicăm.  Ies, scot cheia, îmi cad niște bani din buzunar. Serios? Dar chiar serios?

Între timp am reușit să trag știrile, să adun un pic jucăriile, să spăl vasele, să culc copilul, să-l mai hrănesc o dată, să scriu, să fac mâncare, să spăl din nou vase, să mai hrănesc iar copilul, să-l spăl, să mai strâng iar din casă. O oră mai am și apoi Natalia se culcă. Incredibil … am supraviețuit. Încă o zi.

Nu-i așa că a fost o zi minunată? A, și nu, nu e o zi din aia …nu, e cam ca o zi obișnuită, cu excepția bolului spart de pisică. 🙂

Sursă foto: stiri.tvr. ro

22 replies on “AaaaaaaaAAA – acesta a fost un țipăt

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *