Dacă ar fi să păstrez trei lucruri din tot ce am, aș alege printre altele și o scoică. Să aud marea mereu. Să ”port” marea mereu cu mine: în minte, în suflet și în buzunar. Să îmi lipesc scoica de ureche și să aud valurile gălăgioase cum se sparg la mal și pescărușii care se învârt deasupra ei.

Îmi place marea dintotdeauna. În orice anotimp și oricum. Blândă, caldă, furioasă, rece, nemiloasă, atrăgătoare. Marea … este pentru mine frumoasă, pur și simplu, și are ceva ce mă atrage. Poate nu întâmplător prima mea vacanță a fost la mare. Și de atunci au urmat multe altele, prin diferite locuri, dar cele mai frumoase amintiri le păstrez din vacanța la mare: prima mea vacanță la mare, din viața mea, prima mea vacanță la mare alături de soțul meu, prima mea vacanță la mare, în trei, alături de fetița noastră.

Nisipul, valurile, cerul, mirosul sărat, vântul, sunetul vapoarelor ce străpung valurile în larg … marea este un miracol. Poate că într-o altă lume am fost una din ondinele mării și de asta mirosul ei mi-e cel mai scump parfum, sunetul ei îl aud de fiecare dată când închid ochii, dorul de ea e cel mai arzător și când ne întâlnim simt că îi aparțin.

Aveam doi ani când am fost în prima mea vacanță, chiar la mare. Era în vara dinaintea Revoluției. Era prima vacanță a părinților mei, în trei. Prima mea întâlnire cu marea, de care aveam să mă îndrăgostesc și unde urma să mă tot întorc.

Amintirile din prima mea vacanță sunt reconstruite ca un puzzle din poveștile părinților mei. Am fost la Constanța și am stat în gazdă la niște prieteni de-ai lor. Mi-au povestit că m-au plimbat cu barca și bicicleta pe apă. Râdeam în soare, plângeam la poze și mă jucam în nisip. Aveam două poze de acolo, de pe plajă. Printre primele mele poze color. În ambele îmi aduc aminte că plângeam, aveam o băscuță albă în cap și îmi țineam o șuviță de păr în gură. Din păcate, pozele sunt rătăcite într-un album plin de praf, prin podul casei tatălui meu.

Ani mai târziu, la mare, tot pe litoralul românesc, aveam să ajung în prima noastră vacanță, după ce am spus cel mai important DA și mi-am schimbat numele de familie. 🙂

În prima noastră vacanță, căsătoriți, am fost la Neptun. Am ales această stațiune pentru că ne-am gândit că e mai liniștită. Și așa este, ni se pare potrivită pentru familiile cu copii. Ne-am plimbat prin stațiune, am stat la terasele de pe faleză și în timp ce ne beam cafeaua în zorii zilei, ascultam marea.

Îmi aduc aminte că am ajuns în stațiune dimineața, cu puțin înainte de răsărit. Stațiunea dormea, iar marea se auzea de la depărtare, liniștită, parcă torcea ca o pisică. Îi simțeam mirosul și îl grăbeam pe soțul meu să ajungem să prindem răsăritul. Să vedem cum bila galbenă de foc este aruncată de mare, direct pe cer.

Stăteam de vorbă cu pescarii, care își încercau norocul, dimineața, în mare. Ne plimbam pe jos, pe malul apei, până în stațiunea vecină. Am făcut o plimbare și până la Balcic. Este aproape și merită să faceți o astfel de excursie, mai ales că Balcicul este foarte pitoresc.

Dacă nu ești sigur că iubești marea, trebuie să ajungi la Balcic și de la balconul castelului Reginei Maria, te vei convinge.

În ultimele zile din vacanța noastră la mare, vara părea pe ducă. Un vânt puternic a supărat marea, iar valurile înspumate mușcau gălăgios tot mai mult din țărm. Niciodată nu am văzut marea mai spectaculoasă și mi-au rămas imaginile întipărite pe retină.

Vara trecută am fost în prima noastră vacanță în trei, la mare. Am fost la Sulina, pe o plajă încă sălbatică. Un loc unde Natalia putea fugi în voie și descoperi natura în toată frumusețea ei.

Era pentru prima dată când Natalia vedea marea. Când s-au întâlnit, a fugit din brațele mele direct spre ea. Iubește marea ca mine. E fetița cu miros de mare care adoră valurile. Se juca fericită în nisip, alerga fără frică prin mare, vântul îi ciufulea părul aspru de la sare. Sunt imaginile care îmi vor ține de cald când voi fi mai mare, și mai plină de dor.

Sulina este o stațiune foarte frumoasă, de vizitat măcar o dată. Am stat la o pensiune aproape de mare. Seara ieșeam și ne plimba pe faleza Dunării și ne uitam la vapoarele din port. Fiind o stațiune unde te poți bucura și de mare, și de Dunăre, poți face multe activități în natură, așa că mi se pare un loc foarte potrivit pentru familiile cu copii. Sunt foarte multe trasee pe Dunăre și pe mare, de făcut cu barca.

Am ieșit și noi în largul mării să căutăm delfinii și apoi ne-am îndreptat spre Insula K sau Insula Fericirii, cu mii de păsări.

Am trecut pe lângă o navă eșuată și ne-am întors din largul mării, pe canalul Dunării, pe lângă farul unde s-a filmat ”Toate pânzele sus”.

Este o stațiune liniștită cu o plajă încă virgină, unde copii pot alerga în voie și aduna scoici.

Am mâncat pentru prima dată storceag și icre de știucă.

Plimbarea cu barca și după-amiezile în care adormea în brațele mele, pe malul mării, sunt amintirile care îmi țin de cald iarna.

Să vezi marea ar trebui să fie un drept. Fiecare dintre noi avem dreptul la vacanță. Să adunăm amintiri și poze. Să ne relaxăm și să râdem fericiți la soare. Să ne îmbrățișeze valurile și să ne simțim pielea sărată. Vacanțele la mare sunt un drept, câștigat după o iarnă lungă.

Christian Tour susține Dreptul la vacanță, pentru că este, de fapt, dreptul la fericire. Poți alege să îți faci vacanța cu Christian Tour fie pe litoralul românesc, fie la marea albastră din Corfu, Rodos, Creta ori la marea exotică din Tenerife.

Eu am o mare plină de amintiri … asta vă doresc și vouă. E un drept!

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog.

 

Sursă foto: arhivă personală

Sursă foto Dreptul la vacanță: Christian Tour

15 replies on “Să vezi marea nu trebuie să fie un vis. Trebuie să fie un drept

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *