Am descoperit-o pe Simona Poclid pe Facebook. Îi urmăream postările cu o sete și îmi umpleau sufletul cu bucurie cum o fac florile de iasomie abia înflorite. Mă gândeam cum poate scrie cineva așa. Cum ajungi să scrii așa plin de iubire, să înfășori fiecare cuvânt cu o aură, să le faci să strălucească unele lângă altele. Cum?
O să știu că scriu bine când voi putea măcar într-o propoziție să așez cuvintele cum o face Simona Poclid.
Apoi am citit ”Pescarul nimicului”. Hmm, de câte ori am contemplat nimicul…
De câte ori m-am regăsit.
Ce roman. Ce poveste. Ce scriitor, de citit.
