E aproape mare și abia când mă întreabă cineva câți ani are, realizez că a crescut, și tot crește. Are patru ani și jumătate și nervi cât Casa Poporului. Dacă nu fac ce vrea ea zice că sunt ”culmea și obraznică”. Ne amenință că pleacă la București. Ia o jucărie în mână, papucii lu tacsu în picioare, mai repetă o dată că pleacă și se duce spre ușă. Cum e încuiată, se declară învinsă și spune că ”aproape nu pleacă”. Și cam așa. Aproape nu pleacă, dar cum trece timpul, mai clipim de câteva ori și chiar va pleca.
Asta cu Bucureștiul nu știu exact de unde o are. Că ar putea fi orice alt oraș… dar ea l-a ales pe ăsta, un fel de buricul târgului. Adică ori pleacă la capitală, ori nu mai pleacă. 🙂
Vrea să facă tot singură, pentru că ea poate. Ea zice că poate și când nu poate, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Ieri s-a spălat singură pe păr. S-a și clătit spre surprinderea mea. S-a uscat singură cu uscătorul. Se răsucea ca o pisică după propria coadă, încercând să își usuce părul la spate, dar nu s-a lăsat.
Urcă treptele câte două și tot așa vrea să le coboare. Mă mai înteabă câteodată dacă și ea a fost bebeluș și apoi verifică: ”acum sunt mare, nu?” Îi răspund: ”aproape, ai doar patru ani”. Și bosumflată mă întreabă: ”tot patru?”
I-am promis că sigur o anunț când crește.
Până atunci ne mai putem juca sandviș. Fiecare alege ce este: o legumă, un fruct, carne, pâine, brânză și ne strângem în brațe să facem un sandviș delicios.
Câteodată eu sunt avocado și ea căppșună și ne luăm în brațe.
Alteori ea este morcov și eu salată și ne luăm în brațe. Tare de tot, să iasă bun sandvișul.
Și neapărat spunem când facem asta în gura mare și pe silabe: sand-vișșșșșș.
E aproape mare și încă mică să mai facem cu bucurie jocul acesta minunat de îmbrățișat, pe care vă recomand să îl încercați. La finalul unei zile, descrețește frunțile și vă apropie.
Și cine știe, poate rămâne micul vostru joc pentru totdeauna. Eu cred undeva în inima mea că și atunci când poate chiar va pleca la București sau oriunde e drumul ei, va reveni acasă și va avea nevoie de un ”sandviș”.
