Scopul este vârful. Spre asta țintim. Și uităm că drumul este cel mai important și se face în tihnă. Drumul ne ajută să ne descoperim, nu destinația în sine.
Aceasta este teoria, practica, vorba veche, ne omoară pe toți. Pentru asta sunt însă cărțile, să ne reamintească lucruri care sunt, de fapt, în noi, dar când ne luăm cu de-a trăitul, le uităm sau ignorăm.
Este o carte interesantă, la fel ca și ”Cei opt munți”. Le-am ales inițial pentru titlu și subiect. Cum ne place și nouă să umblăm brambura, am zis că probabil voi rezona cu subiectul. În același timp mi-am dorit să mai descopăr și literatura italiană. Nu am citit, din păcate, foarte mulți scriitori italieni.
Paolo Cognetti, am urmărit niște interviuri și pe Youtube, este un scriitor interesant, pasionat de munte. E locul unde îi place să stea și să scrie. Locul perfect pentru idei și creativitate.
Cartea vorbește despre o călătorie, dar, de fapt, subiectul principal, este întâlnirea cu tine, cu sufletul tău.
