Într-o oarecare zi se vor juca și apoi vor strânge jucăriile. Să vă păstrați speranța vie…

Dacă ar fi să alegeți un singur cuvânt care să descrie o cameră unde se joacă copilul, care ar fi acela? Vă gândiți cumva la dezordine? A, și voi? Bun atunci, de aici pleacă discuția noastră.

Pe vremuri, alea demult, de care nici nu ne mai amintim, casa noastră era foarte ordonată. Cu mici decorațiuni, cărți aranjate frumos, pernuțe decorative, toate la dungă. Această epocă s-a încheiat. Acum, nu știm exact când s-a întâmplat asta, casa s-a umplut de jucării. Era o vreme când avea două, trei, și alea mici, de pluș, și pe cuvânt, parcă peste noapte casa s-a umplut de jucării. Și pe lângă jucării și ambalajele lor, căci nimic nu se compară cu o cutie de carton, iar o pungă, nu e pentru copii doar o simplă pungă. Să ne înțelegem, da? Adică le păstrăm și pe alea.

Mie îmi place să mă mint singură, așa că mi-am livrat de multe ori asta: ”dar nu le-am cumpărat noi, cele mai multe sunt primite”. Mdaaa, că nici nu fac parte din categoria celor care cumpără toate minunățiile doar pentru că pe vremea lor nu existau. Copilul din mine e fascinat de jucăriile din zilele astea.

O perioadă le-am așezat frumos. Altă perioadă le-am așezat nervoasă. O perioadă i-am explicat cum stă treaba: ”ne jucăm, le punem la loc”. O perioadă bună am renunțat la toate astea și mi-am zis: ”știi ce, dacă vrei să învețe ce e ordinea, trebuie să învețe ce e dezordinea”, și nu le-am mai strâns. Le împingeam un pic mai încolo cu aspiratorul și asta era.

Apoi am zis gata, gata că mă sufoc. Le strângem iar. Și iar explicații. Începeam frumos și terminam cu ”pe cuvânt, le arunc. ”

După ce a crescut am început să primesc și replici: ”strânge și tu, că și tu te-ai jucat.”

Și într-o zi, într-o oarecare zi, s-a dus să se joace cu plastilină. Și s-a jucat frumos apoi a strâns-o la fel de frumos. A pus-o în cutiuțe, a strâns de pe jos, a pus și capacul cutiuțelor ca să nu se usuce și le-a așezat frumos. Fără să îi spun ceva.

Când m-am dus în cameră mi s-a părut ceva ciudat. Am crezut că a strâns tatăl ei, dar nu, chiar ea. Așa că vă zic să aveți speranță. Într-o oarecare zi se va juca și va strânge după. Închei aici cu optimism și asta vă doresc și vouă.

Bonus: o poveste frumoasă cu Lama lama fix pe acest subiect:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *