”Nu mi-a plăcut cum m-ai certat”, mi-a spus din senin într-o seară chiar liniștită. Am făcut ochii mari la ea și am întrebat-o când am certat-o. ”Când am vărsat ăla de burtică”, mi-a răspuns. Și-atunci parcă m-a înghițit pământul. M-am simțit tare prost. Eu și uitasem. M-am enervat și am țipat la ea. Mi-a părut rău, i-am spus și am vrut să trecem peste. Fără prea multe explicații.
Am trecut momentul acesta la alea pe care vreau să le uit mai departe, căci nu sunt mândră de mine. Și am zis că a trecut și ea. Dar nu, cu ea nu o dai la întors. Nu e simplu. Ea cere explicații. Respect. Dreptate. Nu cedează ușor. Și mi-e atât de dragă că-i așa, oricât de greu ar fi.
Cu câteva zile în urmă de la acest episod, eram în bucătărie și a dat peste o sticlă de sirop. Pac, s-a spart și s-a împrăștiat peste tot. Și s-a întâmplat asta într-o zi din aia în care nu m-am putut abține și am țipat la ea.
Mi-am cerut scuze. Și am crezut că a trecut întâmplarea, până când mi-a zis că nu i-a plăcut cum am vorbit cu ea. Mi-a spus să nu o mai cert, să vorbesc frumos.
Acest copil, care pentru noi este minunat și de la care învățăm atâtea lucruri, tocmai a împlinit 5 ani.
Trăim zile pline alături de ea. Câteodată uite, și cu lucruri din astea care nu îmi fac plăcere. Și mă bucur că am un copil care îmi spui stop, nu e frumos să vorbești urât cu mine. Chiar dacă mă simt prost și mă tot întreb de ce nu pot fi o mamă și mai bună. Dar îmi prinde bine.
Are 5 ani și un zâmbet larg. Părul tot lung și ciufulit. Ochii mari și curioși. Câteodată e dulce, alteori mai picantă. Nu există ”nu pot” pentru ea. Vede mereu partea plină a paharului. Își susține cu tărie convingerile și părerile. Nu o poți păcăli ușor.
Adoră ciocolata și sucul. Nu sunt sănătoase, dar sunt bune.
Îi place vara și iarna.
Adună pene.
Îi plac mașinile, alea adevărate. E foarte atentă în trafic. Se enervează la semafor și pe cei care ne depășesc.
Gătește, pictează, cântă, dansează. Ne pune să o ducem la muzee. Să îi citim povești. E nervoasă că nu există un muzeu al broaștelor și unul al pisicilor. A zis că o să le facă ea.
”Am o idee”, o auzi des spunând.
Își amintește lucruri pe care abia ni le mai amintim noi.
E pentru noi o bucurie, pur și simplu. De 5 ani…
p.. v-am zis că gătește. Este un tort pentru ea și pisică, făcut de ea și mi se pare potrivită poză pentru acest articol. 🙂
V-am zis că nu există ”nu pot” pentru ea. Ea poate face și torturi.
