A trecut și am supraviețuit. Prima noastră nuntă-n trei. V-am spus că am avut noi în minte un plan A și unul B, dar a funcționat planul Z. Adică, a fost un haos total dar, cumva, cumva, totul s-a terminat cu bine. A plâns, a râs, a dansat, s-a plimbat, a mâncat flori, nu a mâncat mâncare, s-a murdărit, s-a enervat, i-a trecut, a adormit. Apoi, am dansat noi.
6.30 dimineața, sâmbătă. Mamă mia, hai că te-ai trezit ca mireasa, cu noaptea-n cap. Ea are emoții? Tu ce ai? Natalia, probabil doar chef de joacă. La capitolul pregătiri pentru nuntă am stat așa: încă de la noi de acasă, și-a ascuns clamele. Eu, în mintea mea am zis să o aranjez frumos dar se pare că a vrut cu părul în vânt. Ea, are un păr moale și pare mereu ciufulită. Așa a fost și la nuntă. Eu m-am străduit să le caut dar, în zadar.
– Natalia unde ai ascuns clamele?
-Aiși (aici).
-Aici unde? că te învârți în toată sufrageria. Nici acum nu știu unde sunt.
Pentru că a ploua, sandalele erau inutile așa că vineri seara am căutat undeva, urgent niște pantofi, pentru că mama ei, deșteaptă din fire, i-a comnadat de pe internet, dar unii cu un număr mai mare. Nu-i nimic, îi păstrăm pentru botez. Nu i-au plăcut. S-a așezat în fund, a zis, nu, nu, și a început să plângă. Mi-a luat mâna să îi dau jos și am renunțat. Ok, hai cu tenișii. Se pare că înțelegem moda diferit.
Am ajuns la nuntă. A stat cinci minute liniștită apoi a arătat spre ușă. Voia fară să se joace. Dar afară, picura și era plin de bălți. A plâns. A vrut doar în brațe. Până și baloanele o enervau. Am stat pe casa scării, la ușă, am fost un fel de hostess. Am plecat la cununia civilă, într-o grădină de vară, probabil superbă, când nu plouă. A vrut pe jos, a căzut în noroi, s-a enervat că s-a murdărit pe mâini și s-a șters de ea. Știți ce fain se vede noroiul pe o rochie albă? A urcat și coborât niște scări până am amețit eu de tot, s-a împrietenit cu un cățel, mi-a mai aranjat un pic părul, ne-am băgat în față la poze după ce au devenit oficial soț și soție și am plecat de acolo, la biserică, unde a dormit toată slujba. După primul Doamne, miluiește, a pus capul pe umărul meu și cam asta a fost. S-a trezit exact la final, când trebuia să plecăm.
Seara a fost ceva mai bine. S-a jucat și pe afară, a și dansat, a avut mai mult chef de socializare și împărțit zâmbete. Am avut și ajutor, o doamnă drăguță care iubește copii iar ea a simtiț asta imediat. S-a jucat cu ea foarte mult, și după ce am adormit-o a stat cu ea. A dormit bine, dar era cumva de așteptat la cât de plină i-a fost ziua.
Am râs, am dansat, am mâncat … tot ce se face la o nuntă și deși am mai fi stat, pentru că ne plăcea iar Natalia doarmea liniștită, am decis ca niște părinți înțelepți, totuși să plecăm pentru a fi în regulă și duminică. Și, chiar a fost o decizie bună.
Una peste asta, a fost bine, mai ales că v-am mai spus, am plecat fără prea mari așteptări. Ne-am distrat cu ea și ne-am distrat și după ce ea a adormit. Deși, am supraviețuit, totul a fost în regulă, am bifat și asta la experiențe împreună cu copilul, rămân la părerea mea, de dinainte de nuntă: astea nu sunt evenimente pentru a merge cu copilul. Nu am avut ce face, dar dacă aveam, nu o luam cu noi. Sunt prea mici și înțeleg prea puțin. Eu știu că e bine să aibă parte de tot felul de experiențe, dar asta poate fi amânată până mai cresc, nu cred că pierd mare lucru.
Așadar, dacă aveți cu cine să îi lăsați, să îi lăsați cu încredere. Nu pierd nimic, ba chiar cred că le este mai bine acasă, în parc, în liniște. Deși, Nataliei a părut totuși că îi place seara, cred în continuare că nu a fost o zi ușoară pentru ea. Prea multă lume, prea multă gălăgie. Dacă nu aveți cu cine să îi lăsați și e musai să mergeți, să plecați fără așteptări și pentru următoarea nuntă, să căutați pe cineva care stea cu copilul acasă. 🙂
