Și voi sunteți cu gândul la vacanță? Îmi este așa de cald când scriu aceste rânduri… așa că mă imaginez într-un drum spre o mare sărată, intinsă până dincolo de orizont.
Și cu gândul acesta în minte am descoperit o altă carte fantastică a lui Alain de Botton: ”Arta de a călători”.
Îmi place foarte mult cum scrie acest scriitor. Cărțile lui produc niște ”ahaaa-uri”, care îți așează viață pe alte direcții.
Este fantastic, vă zic, și vi-l recomand din tot sufletul.
Despre carte, mai multe descoperiți în video-ul, pe care l-am făcut pentru recomandările de carte de la bibliotecă.
Ce mi-a rămas mie în minte este un pasaj pe care vi-l scriu mai jos. Probabil vi s-a întâmplat și vouă să ajungeți în niște locuri fantastice, care să vă lase fără griji. Ne întrebăm cum se poate ca natura să fi făcut asemenea frumuseți.
V-ați fi gândit vreodată că toate aceste descoperiri și locuri, unde te simți mic și rămâi uimit de ce se întâmplă în natură, sunt atât de terapeutice?
”Nu fi surprins că lucrurile nu au mers cum voiai: universul este mai mare decât tine. Nu fi surprins că nu înțelegi de ce nu au mers cum voiai: fiindcă tu nu poți pătrunde logica universului. Vezi cât ești de mic pe lângă munți.
Viețile noastre nu sunt măsura tuturor lucrurilor: ia aminte la locurile sublime pentru aducere-aminte a insignifianței și fragilității umane.
Dacă lumea este nedreaptă sau ne depășește înțelegerea, locurile sublime ne sugerează că nu este surprinzător ca lucrurile să stea astfel. Suntem pionii forțelor care au așezat în loc oceanele și au sculptat munții. Locurile sublime ne fac într-un fel mai puțin abrupt să conștientizăm limitările pe care altfel le-am putea primi cu neliniște sau furie în decursul obișnuit al vieții. Aceste spații naturale vaste sunt, poate, cele care ne furnizează cele mai delicate și mai admirabile mementouri a tot ceea ce ne depășește. Dacă petrecem timp în compania lor, s-ar putea să ne ajute să acceptăm cu mai multă grație marile evenimente de neînțeles.
