”Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”, așa scria Ion Creangă despre locul nașterii și al copilăriei sale. Casa din Humulești, de lângă Târgu Neamț, este exact ca în povești. Timpul nu s-a grăbit acolo. De cum intri în casă, pe ușa scundă, ajungi într-o lume de poveste. Te aștepți, parcă, să dai de Nică.
Când am plecat spre Cernăuți ne-am oprit la intrare în Târgu Neamț, la Humulești, la Casa memorială ”Ion Creangă”. Nu era o vizită programată, dar când am văzut că trecem pe acolo ne-am gândit că ar fi păcat să nu o vizităm, mai ales că nu mai fusesem niciodată.
Ne-a plăcut foarte mult. Casa, curtea și parcul tematic de lângă sunt foarte frumoase și atrăgătoare pentru copii. Simți că pătrunzi într-o lume de poveste. Este un loc pe care vi-l recomand din suflet, mai ales dacă aveți copii. Am plecat de acolo cu dorul ”Amintirilor din copilărie”, pe care aș vrea să le recitesc, păstrând în memorie imaginea casei, mirosul ei, prispa veche.
Locul este foarte bine îngrijit și curat.
Cred că pentru copii va fi o excursie foarte frumoasă și interesantă, mai ales dacă le povestiți despre Ion Creangă și le citiți și poveștile. Eu am crescut cu ele. Cred că și voi, și cu siguranță vă aduceți aminte, cu drag, de toate năzdrăvăniile lui Nică din ”Amintiri din Copilărie”. Cum a ascuns pupăza, episodul cu cireșele sau cel de la scăldat. ”Punguța cu doi bani”, ”Ursul păcălit de vulpe” sau ”Fata babei și fata moșneagului”, sunt poveștile copilăriei mele.
”Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș, la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului.”
Casa din Humulești a fost construită între anii 1830-1831 de către Petre Ciubotariu, bunicul povestitorului. Acesta i-a dăruit-o fiului său Ștefan, care s-a căsătorit cu Smaranda Creangă. Ion Creangă a locuit în această casă de la naștere și până în 1846, apoi cu întreruperi până în 1855.
De cum intri pe porțile mari de lemn, dai de o căsuță cu ferestre mici și flori în geam, care te duc cu gândul la cei mai frumoși ani. Cei ai copilăriei, în care totul este posibil.
Casa este înconjurată de o prispă lată, iar intrarea se face printr-o ușă scundă. Casa are două încăperi, iar cea mai mare este și cea în care locuia familia Creangă. Acolo o să găsiți covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare, lada de zestre a mamei Smaranda. În mijlocul casei sunt așezate uneltele de țesut ale mamei, iar pe masă Ceaslovul.
În tinda casei se află mai multe panouri cu date despre scriitor și în cămară, imediat următoarea cameră, se află intrarea în podul casei unde Nică a ascuns pupăza din tei.
În spatele casei veți găsi bucătăria de vară cu obiecte gospodărești și unelte agricole de pe vremea lui Ion Creangă.
Lângă Casa memorială se află și un parc tematic, unde veți întâlni personajele din poveștile lui Creangă. E un fel de parc al copilăriei unde veți auzi, în timp ce vă plimbați, fragmente din poveștile lui Ion Creangă.
Nouă ne-a plăcut foarte mult, este un loc în care merită să ajungeți. Am citit că este unul din cele mai vizitate muzee din țară, trecându-i pragul, anual, peste 40.000 de turiști români și străini.
Programul de vizitare este 10:00-18:00. Lunea este închis. Se plătesc două bilete separate pentru Casa memorială și parcul tematic ”Ion Creangă”. Pentru biletul de intrare la Casa memorială am plătit 24 de lei/adulți; copiii au reducere. La parcul tematic, prețul biletului este foarte mic, 2 lei/adulți; copiii au reducere.
Casa memorială se află pe strada Ion Creangă, la numărul 8. Pentru a ajunge la muzeu trebuie să o luați pe DN15C. Această rută face legătura între Târgu Neamț și reședința de județ, Piatra Neamț. Drumul leagă Piatra Neamț de Fălticeni și se termină în DN2, care duce mai departe de Suceava.
Drumul este bun și plăcut de parcurs cu mașina. Există indicatoare așa că veți găsi ușor Casa memorială ”Ion Creangă.”
Dacă ajungeți acolo, nu ar trebui să ratați Cetatea Neamțului, din Târgu Neamț, este foarte aproape de Humulești. Despre ea o să vă povestesc într-o postare viitoare.
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Ce frumos! Vom intra și noi atunci când vom trece pe acolo.
Este foarte frumos. Sper sa va placa si voua.
Un scriitor, Andrei Craciun, a vorbit foarte bine despre Ion Creanga in mai multe randuri. A spus, legat de Amintiri din Copilarie, ca nu are cum sa mai fie pe placul generatiei actuale, caci actualii pusti au alta copilarie.
Unii ca noi inca mai tresarim cand auzim de Ion Creanga. Generatia urmatoare va avea habar cine e, dar nu va fi deloc interesata de casa memoriala ori de Bojdeuca. Din pacate.
Da, cumva ai dreptate, s-ar putea sa nu mai insemne chiar acelasi lucru ca pt. noi. Ma gandesc, daca atunci cand sunt mici le citim povesti si ii ducem acolo, macar ajung sa descopere locul si pe scriitor. Poate ca nu vor tresalta ca noi, dar macar vor aprecia si vor cunoaste. Nu vor fi ca cei care au auzit, de exemplu, cum ai spus si tu de Cernobîl, ca a aparut acum un serial.
Când am vizitat-o eu era o doamnă muzeograf foarte bună. Am stat mai mult la casa scriitorului și atunci am aflat că se va scoate Creangă din manualele scolii românesti. Așa cum s-au scos mulți autori clasici. Asta este clar incultura celor care ne conduc. Scoatem autori buni dar băgăm lecții despre prezentatori tv ori sportivi.
Nu același lucru se întâmplă în restul țărilor balcanice.
O, nu știam asta, dar dacă este așa, este un lucru rău. Creangă ar trebui citit și redescoperit. Are un stil aparte. Deși găsești în scriitura lui foarte multe cuvinte regionale, nu mi se pare greu de citit. Din contră. De aici vine și tot farmecul. Creangă cred că ar trebui citit, sau mai bine zis, mai ales de cei care sunt interesați de storytelling. E un povestitor incredibil, pur și simplu. Nu l-a învățat nimeni. Era în el darul acesta al povestirii.
Foarte frumos, chiar aș vrea să vizitez. Deși unii cred că Ion Creangă nu mai e de actualitate pentru copii din ziua de azi, eu nu cred că e așa. Poveștile lui au și tâlc, și amuzament.
Așa este, au un farmec aparte. Cu siguranță, amintirile lui nu mai au legătură cu amintirile din copilăria copiilor de astăzi, dar asta nu înseamnă că nu ar trebui citite. Ar trebui aduse în atenție.
Am citit jumatate de articol. Nu pentru ca nu imi place ce sau cum ai scris ci pentru ca vreau sa merg si eu acolo. Sa imi fac propriile impresii si sa traiesc acea emotie a povestilor. Sper sa nu te superi pe mine, dar uneori aleg sa ignor parerile altora cand este vorba de ceva ce imi place mult. As vrea sa nu fie ca la filme, sa imi spuna cineva finalul.
Nu mă supăr. Poți să te oprești și după titlu, atât timp cât ceea ce am scris a mișcat ceva în tine, scopul meu e atins. Dacă te-am făcut să îți dorești așa mult să ajungi acolo, nimic nu mai contează. Și sper chiar să ajungi, să te bucuri de ce vei descoperi acolo și să le povestești și băieților tăi despre Creangă.
Cât de bine și emoționant sună parc al copilăriei, trebuie neaparat să vizitez și eu Casa Memorială, am crescut cu poveștile lui Ion Creangă iar când o să am un copil o să i le citesc și lui.
Sper să ajungi și să îți placă.