Câteva zile în Cernăuți. Impresii

Vă povesteam săptămâna trecută că am fost într-o minivacanță, toți trei, în Cernăuți. Un oraș pe care l-am simțit altfel, pe ici, colo, ciudat chiar. Este un oraș foarte frumos, cu istorie și cu o identitate a lui. Un oraș plin de contraste, care vibrează, în care ai la fiecare pas ceva de descoperit. Un oraș unde poți admira clădiri impresionante. Un oraș în care vei simți foarte mult influența Rusiei. O vizită acolo este o experiență. Și mă opresc aici. O să descoperi singur, dacă ajungi acolo, ce fel de experiență va fi. Depinde cum vei percepe orașul.

Am auzit despre Cernăuți că este un oraș foarte frumos și pentru că este aproape de noi, ne-am gândit să îl vizităm. Din Moldova ajungi repede la Cernăuți. Noi, din Onești până acolo, am făcut în jur de patru ore. Am ieșit din țară pe la vama Siret și de acolo în nici o oră am ajuns la Cernăuți.

Cernăuți este un oraș din Ucraina și cum această țară nu este stat membru al Uniunii Europene aveți nevoie de pașaport pentru a trece vama. Nu puteți trece doar cu buletinul. În vamă nu am stat foarte mult. Aici depinde ce zi prindeți. Câteodată, în weekend este mai aglomerat. Cam o oră, o oră și un pic, tot pierdeți pe acolo.

Imediat cum treceți granița o să simțiți că sunteți în altă țară. Arhitectura caselor se schimbă brusc, o să vedeți mini palate cu turnulețe. Drumurile sunt foarte proaste. Chiar mai proaste ca la noi. Inclusiv în Cernăuți. Au multe străzi vechi, din acelea cu piatră cubică, foarte stricate. Acesta este din păcate un mare minus.

Cernăuți – orașul în care Eminescu și-a făcut studiile gimnaziale

Când ajungi în centru, pe Strada Domnească și te uiți la clădirile elegante, ornate cu statui, pare că timpul s-a scurs mai încet acolo. Toate străzile din centru sunt pline de povești și istorie, și dacă pentru o clipă vei uita unde te afli, ai crede că ești, mai degrabă, în Viena. Cernăuți a fost numit ”Mica Vienă” pentru eleganța lui. Pe ici, colo, o să ți se pară un pic îmbătrânit. Dar ca orice bătrân, este plin de povești. Un oraș cu istorie.

Nu întâmplător clădirile și felul în care arată orașul te vor duce cu gândul la Viena. Începând cu anul 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic. Era un loc unde trăiau laolaltă mai multe etnii, predominând românii. Însă spre sfârșitul secolului al XIX-lea, la Cernăuți erau înregistrate doar 35 procente români, restul ucrainieni, germani și polonezi.

Acum sunt tot mai puțini. Majoritatea în vârstă. Și la fel de puțini și cei care mai vorbesc românește.

În anul 1918, când Austro-Ungaria s-a dezmembrat, orașul Cernăuți a devenit parte din România. În vara lui 1940 teritoriul a fost ocupat de Armata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, și alocat în urma pactului Molotov-Ribbentrop, Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. După destrămarea URSS, Cernăuți a devenit parte a Ucrainei independente.

Pe Strada Domnească o să găsiți o statuie foarte interesantă cu o istorie frumoasă. Se spune că pe vremuri străzile erau spălate cu apă de trandafiri și măturate cu trandafiri. Să vă gândiți la asta când o să vă plimbați pe toate străzile cu parfum de poveste.

Tot în Cernăuți, în centru,  o să găsiți o statuie a lui Mihai Eminescu. Marele poet și-a făcut aici studiile gimnaziale. Tot în Cernăuți au trăit pentru o perioadă de timp Ciprian Porumbescu și Aron Pumnul.

O să mai găsiți și vreo două străzi cu nume românesc, chiar în centru pe strada pietonală Domnească, Centrul Cultural Român și terasa Cafe București.

Cu bucăți de istorie comună, călătoria în Cernăuți nu poate fi decât fascinantă.

Te plimbi și descoperi un oraș frumos, așa cum am mai spus, cu multe contraste. Cu iz de vechi și nou, care se împletesc într-un parfum unic și aparte.

Ce să vizitezi dacă ajungi în Cernăuți

De câte ori ajung undeva îmi place să iau locul pas cu pas. Stradă cu stradă. Să merg mult, până nu îmi mai simt picioarele, să mă uit la oameni, clădiri, să intru în magazine. Să înțeleg cât mai multe din locul în care am ajuns.

Zona din centru cu o primărie impunătoare, aflată într-o clădire foarte frumoasă, este o zonă minunată. Clădirea primăriei este una din cele mai vechi din oraș, construită în stil clasic târziu. În acea perioadă la fiecare oră în turnul primăriei apărea un pompier cu o trompetă care cântă.

De acolo o poți urca pe Stradă Domnească, o alee pietonală. O să te ducă cu gândul la strada Republicii din Brașov. Iar strada paralelă cu cea Domnească, se asemeană cu strada Mureșenilor. Pe o parte și  pe altă ai să vezi clădiri minunate.

Strada Domnească este vie, vibrează la fiecare colț. Găsesți multe terase și restaurante unde poți mânca bine, cu bani puțini. Acesta este un plus al orașului. Nu este scump deloc. Este o destinație foarte accesibilă.

Seara își fac apariția artiști stradali care înveselesc și mai mult atmosfera.

Cum mergeți pe Strada Domnească o să ajungeți la Catedrala Sfântul Nicolae, cea mai mare biserică ortodoxă din Cernăuți. Până nu demult avea o culoare roz-bonbon, deci nu aveai cum să o ratezi. Acum are o culoare normală, un maroniu deschis, ceva de genul. Catedrala datează din anul 1930, iar construcția ei se aseamănă cu biserica de la Curtea de Argeș din România. Este o clădire impunătoare, cu o curte foarte frumoasă, iar interiorul te va lăsa fără cuvinte. Catedrala este mereu deschisă și intrarea liberă.

Neapărat trebuie să vizitați Universitatea. Este foarte frumoasă și impunătoare. Nu este departe de centru. De pe Strada Domnească până acolo am mers pe jos și am făcut în jur de 15 minute. Și asta pentru că o bună bucată din drum Natalia a vrut să meargă pe jos și ne-am oprit la fiecare pietricică.

Universitatea Națională din Cernăuți este principala instituție de învățământ superior din Ucraina. Din anul 2005 a fost recunoscută de către UNESCO drept patrimoniu mondial al culturii.

Este o clădire care îți va tăia respirația. Este imensă, impunătoare, cu trei corpuri așezate în U, din cărămidă roșie, cu alei de prundiș și verdeață. Universitatea a fost ridicată pe vremea lui Franz Josef de un tânăr arhitect și la început a fost sediul Mitropoliei Bucovinei și Dalmației. Construcția ei a durat 18 ani.

Imediat cum pășești în curtea Universității o să vezi o alee cu prundiș pe care scrie că nu ai voie să calci. M-am mirat și întrebat de ce. Inițial m-am gândit la ceva ce ar avea legătură cu partea estetică. Dar nu, sub aleea aceea cu prundiș este un pasaj cu un rol special: păstrează umiditatea în zona complexului pentru a ajuta la păstrarea intactă a cărămizilor din care sunt ridicate clădirile.

Puteți vizita Sala Unirii, cea mai mare sală, unde în anul 1918 s-a votat Unirea Bucovinei cu România. Este o sală foarte frumoasă, cu 12 coloane de marmură, tavanul este din stejar cu 2 candelabre imense, unul din argint și unul din cristal. De acolo poți ajunge în Sala Roșie, pentru că pereții sunt tapetați cu mătase roșie. Aici se află două oglinzi mari din 1778. Se spune că oferă o imagine foarte clară, perfectă atunci când te uiți în ele. Mai mult, cine se uită în oglindă întinerește.

Mai poți vizita Piața Centrală, Biserica Orotodoxă Rusă, Muzeul de Artă, Muzeul Etnologic, Muzeul Diasporei, Vechea Curte de Justiție sau Vechea Sinagogă din Cernăuți.

Unde să vă cazați în Cernăuți

O să găsiți în Cernăuți multe hoteluri în centru și o să vă bucurați de condiții foarte bune, la prețuri decente. Moneda lor este Grivna, iar 1 Leu este echivalentul a 6 Grivne. Noi am stat la Magnat Lux Hotel. Pentru trei zile, două nopți, cu mic dejun inclus, toți trei, am plătit în jur de 1800 de grivne, adică aproape 300 Ron. Este curat, mâncarea bună, camerele, în schimb, mi s-au părut cam mici. Am înțeles că la etaj sunt mai mari, dar hotelul era plin, așa că nu am putut schimba camera.

Unde să mâncați în Cernăuți: treceți pe la Steak House

O să mâncați foarte bine în Cernăuți, indiferent de localul ales, la prețuri foarte bune. Chiar pe Strada Domnească veți găsi foarte multe localuri. Toate arată bine și au mâncare gustoasă. Noi am mâncat la Steak House. Ne-a plăcut foarte mult. De la servire, modul de prezentare, la gust. Dacă vă place ciorba, să încercați borșul ucrainean. Este un borș de sfeclă. Este foarte aromat, are un gust bogat de leuștean.

 

O să găsiți în magazine foarte multe produse de ale lor. Te vei descurca mai greu la cumpărături din cauza limbii, nu o să înțelegeți nimic din ce scrie pe etichete, dat produsele sunt foarte bune. De la mâncare, băutură sau cosmetice, produsele sunt de calitate.

Neapărat, dacă iubiți dulciurile și ciocolata, să vă cumpărați bomboane Roshen.

Călătorie cu peripeții

Și ca să fie memorabilă vizita la Cernăuți, am avut parte și de câteva peripeții. Am simțit din plin ce înseamnă Ucraina. Cu puțin timp înainte să ajungem la hotel ne-a oprit poliția. Nu înțelegeam ce vor de la noi. Au spus că nu vorbesc nici engleză, nici română. Am vorbit prin telefon cu cineva de la secția de poliție care vorbea românește și ne-a spus că am luat-o pe interzis, dar noi vedeam mașini care trec liniștite pe lângă noi și poliție.

Am înțeles că doar riveranii au voie, pentru restul este interzis. Amenda era de 200  grivne, adică puțin peste 30 de lei. I-am explicat celui de la telefon că nu este normal să ne amendeze, nu era nici un semn de circulație care să semnalizeze ceea ce spun ei. Am spus că nu plătim, că nu semnăm nici un proces-verbal și într-un final ne-au făcut semn să plecăm. Nu știu dacă o să primim acasă să plătim ceva, până acum nu a ajuns nimic. Oricum din ce am înțeles, de obicei așteaptă și ei câte ceva, iar turiștii sunt o țintă bună. Povestea aceasta este un fel de : Bine ați venit în Ucraina! Cam așa este pe la noi.

Acum, din păcate, trebuie să o spun și pe asta, nu suntem prea departe de ei.

Ce am pățit noi, este nimic pe lângă întâmplarea amicilor noștri. Am plecat cu încă o familie, iar în prima noapte hoții le-au furat numerele la mașină. Au cerut pe ele 50 $. Polițiștii le-au spus să nu plătească, au primit o hârtie ca să poată circula. Hârtie care se pare că nu avea o ștampilă și la graniță era să nu îi lase să treacă înapoi în țară.

Este, din păcate, o practică frecventă acolo cu furtul numerelor la mașină.

Asta nu înseamnă că nu merită vizitat acest oraș. S-a întâmplat să avem noi peripețiile acestea.

Legat de călătoria cu un copil … aici nu am prea multe de zis. Natalia este genul de copil turist. Când plecăm ne înțelegem perfect cu ea. Stă în scaun de mașină pentru copii, se uită pe geam, mai ascultă un cântecel, doarme, mănâncă. Plecăm liniștiți la drum cu ea. Adică, la întoarcere, era ora 22:00 și încă eram pe drum, iar ea cânta după multe ore de mers pe drum. Deci, la capitolul acesta nu am prea multe de povestit.

Dacă drumurile vă vor purta prin Cernăuți, sper ca acest articol să vă ajute.

În ciuda tuturor peripețiilor, mă bucur că am vizitat acest oraș, că am descoperit un pic Ucraina. Altă lume, alt oraș, din care vei pleca cu tot felul de sentimente.

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a descoperi și alte postări.

 

1 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *