Mi-am dorit asa: o familie, o casa a mea, o fetita, un Craciun in care sa miroase a turta dulce si cornulete. Am asa: o familie, o casa a mea, o fetita minunata, acel Craciun parfumat. Au venit exact in ordinea asta, dar cumva toate de-odata, la distanta de cateva luni. Preferata destinului. Anul trecut am facut doar cornulete. Era Natalia foarte mica. Si anul acesta e mica, dar si destul de mare, incat sa ne distram impreuna gatind. Adica ea se distreaza, ca are voie sa faca ce vrea, eu gatesc, si la final ea bea niste lapte, ca eu sa pot sa strang. Miroase in casa a scortisoara si a dulce, miroase a cornulete… e bine. Si atat.
Asadar, astazi in Palatul de Vanilie s-a facut gatit, iar Printesa blonduta a avut musafiri.
Mai sunt doar cateva zile pana la Craciun, cea mai frumoasa sarbatoare. Ninge. Ninge cu fulgi mari, iar Printesa blonduta deschise geamul si incerca sa ii prinda. Scotea limba, iar ei se topeau indata. In Palatul de Vanilie poate ninge oricand, iar de Craciun intotdeauna este zapada. Se aud colinde si e multa bucurie, doar despre asta este aceasta sarbatoare. Ar trebui sa miroase a Turta Dulce, cea mai cocheta dintre musafirii care vin cu colindul in Palatul de Vanilie. Printesa sta cu ochii pe ceas. Indata va aparea. Deja i se simte parfumul. Este unul minunat si aparte, facut din scortisoara, cuisoare, anason, cardamon. E acel parfum pe care il poarta de cand e ea. Deosebit, tocmai de asta nu ai cum sa nu o recunosti.
Pe unde trece lasa dare de miresme care iti fac pofta. Nu ai cum sa nu ii deschizi usa. Inainte sa vina in vizita se dichiseste indelung. E un musafir foarte elegant. Are o rochie de caramel, facuta de un maestru croitor din zahar si lapte. Poarta un palton lung de faina, alb si frumos, un fular pufos de unt, o caciula de ou si o geanta de zahar brun. Este maestra in ale modei pentru ca le asorteaza atat de bine incat ii vin perfect. Zici ca au fost facute special pentru ea. Pe buze isi mai pune si un sirop de clementina, incat nu ai cum sa ii rezisti. Printesa blonduta mereu o asteapta. Ii place la nebunie.
– Fara ea parca nu ar fi Craciunul, nu-i asa mama?
– Desigur, draga mea. O sa o chemam in fiecare an. E musafirul nostru special!
