Bucătăria prin ochii copilului de ieri – leapșă

Dana, autoarea blogului Căsuța unui melc m-a provocat la o leapșă aromată, care m-a purtat prin amintiri în bucătăria bunicii. Nu aveam cum să refuz, vă imaginați. 🙂

Așadar:

Când bunica/mama gătea, treaba mea era să

… gust. 🙂 Și să degust. Nu cred că aveam bucurie mai mare, decât să ling castroanele la final, mai ales pe cele cu creme sau maioneză. La sărbători aveam misiunea de a tăia legumele pentru salata boeuf.

Mirosul care mă duce direct în bucătăria bunicii/mamei este

… mirosul de vanilie, de copt, de prăjituri. Toate mirosurile acestea mă duc direct în bucătăria bunicii. Mă duc cu gândul la sărbători, la Crăciun și Paște, fiecare cu tradițiile lui, care, parcă, aveau alt farmec. Acum au din nou farmecul lor, de când sunt mama Nataliei. 🙂

Gustul care face cu mine acelaşi lucru

… este de eclere. Nu știu de ce, dar eu când văd și mănânc eclere îmi aduc aminte de Crăciunurile din copilăria mea. Parcă o și văd pe bunica cum le cocea în bucătărie. Balconul unde le punea la rece după ce le umplea cu cremă. De câte ori îmi cumpăr eclere, de fapt aș vrea să cumpăr un bilet la clasa I cu direcția copilărie.

Dacă ar fi fost după mine, aș fi mâncat toată ziua numai…

… cartofi prăjiți. Și acum dacă ar fi după mine tot asta aș mânca. Pentru mine cartofii prăjiți sunt în top. Am încercat și gustat atâtea feluri de mâncare. Le dau pe toate pe o porție de cartofi prăjiți. Și, știți ce este culmea: că eu cartofi mai buni, cum îmi făcea bunicul meu, nu am mai mâncat de când am plecat de acasă. El știe să facă cei mai buni cartofi prăjiți.

Deşi când eram copil mâncam cu poftă, acum nu aş mai putea mânca

… nu am astfel de amintiri. Nu îmi aduc aminte să fi mâncat ceva când eram mică și acum nici să nu aud. Mă mai gândesc.

Deşi ştiam că n-ar prea fi voie, prin bucătărie obişnuiam să

… să îmi bag degetele prin creme, să gust. Aveam voie doar la final. Atunci primeam castronul și puteam să mă bucur de urmele de creme. Deși nu aveam voie, când erau cu spatele mama sau bunica, mai fentam câte un pic de poftă. 🙂

Cea mai pregnantă amintire din bucătăria bunicii/mamei…

… sunt cele înainte de sărbători, când se cocea mult. Tot timpul era o plăcere să stau în bucătărie. Să mai gust ceva. Să aștept cu nerăbdare să mănânc ceva. Să mă bucur de toate mirosurile acelea grozave. Era așa o fericire. Era așa o bucurie.

Aceasta a fost leapșa la care am participat cu drag și cu poftă de cartofi prăjiți și eclere. O puteți prelua cu drag, chiar m-aș bucura. Sigur o să vă facă plăcere o plimbare prin amintirile din bucătărie.

Am pus la acest articol o poză cu Natalia din bucătărie, cu gândul că peste ani se va gândi și ea cu drag la astfel de amintiri.

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.

 

1 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *