Labirintul magic

A fost odată o fetiță cu părul ciufulit, căreia îi plăcea să se joace în bucătărie când mama ei gătea. Astăzi era ziua ciorbei roșii.

Ciorbă roșie? Da, da, roșie, iar sfecla este ingredientul magic. Cât mama tăia și pregătea legumele, fetița să băga sub masa din bucătărie, care, ce să vezi, de-odată se transformă într-un labirint magic.

”Ooo, ce curajoasă ești. Ai intrat în labirintul magic”, îi spuse mama fetiței. ”Parcă ești Alice în Țara Minunilor. Iar labirintul acesta este cu adevărat magic, dar dacă nu mai găsești ieșirea?” Fetița era bucuroasă și chiar mândră de curajul ei de a intra în ”labirintul magicul”.

”Uite ce floare portocalie cu petale uriașe. Și, uite, mai încolo pe frunza aceia parcă este o gărgăriță! Hai să îi cântăm:

Gărgăriță, Riță,

Zbori în poieniță,

Acolo unde vei zbura,

Acolo este casa ta.

Bravoooo!” Fetița aplăuda bucuroasă.

”Trebuie să fii foarte atentă în față, acolo mi se pare că se întinde pădurea labirintului. Nuuu, unde te duci? Ai grijă, nici nu știi ce făpturi îți pot apărea în cale.” Dar fetița era curajoasă și chiar îi plăcea să stea și să se învârtă sub masă și printre scaune. De câte ori mama gătea, iar ea intra acolo, totul începea să semene cu un labirint magic. Poveștile au ceva fantastic în ele, cum încep să fie spuse celor mici, parcă totul prinde viață și acțiunea se întâmplă chiar acolo, lângă ei.

Și cum fetița explora labirintul magic, când a vrut să se ridice, nu a fost atentă și ceva a atins-o pe cap. Fetița se supără. Mama ei o văzu și îi spuse: ”fii atentă, acolo în față sunt niște dragoni. Ooo, cred că au venit din pădurea labirintului, dar tu ești cea mai curajoasă, ei nu știu cu cine se pun.” Fetița se uita mirată la mama ei și se gândea cum să înfrunte dragonii. ”Uite, mi-a venit o idee cum să te ajut. Ai grijă, nu te atinge de dragoni, ei văd că tu ești curajoasă și vor să îți fure din putere. Am niște morcov magic. Gustă din el și dragonii nu îți vor mai putea fura curajul niciodată și, unde mai pui, că o să prinzi și niște puteri extraordinare pentru ai înfrunta.” Dragonii se potoliră și după fiecare mușcătură a fetiței se tot transformau în scaune tăcute.

Și…, de atunci fetița mânca morcovi. Iar dragonii nu mai îndrăzniră niciodată să o atingă pe cap. Rămase doar niște scaune.

Sursă foto: www.pexels.com