Gulia fermecata

Astazi Printesa cu fluturi a plecat cu mama sa la cumparaturi pentru ca bucataria Palatului de Vanilie se cam golise. In timp ce se plimbau printre rafturi se aude ceva.

-Hei, am vitamina C. Hei, am vitamina C. Heiiiiiii, chiar am multaaaaaa. Psttt, tu ma auzi? Am multa vitamina C, sunt asa, un pic fermecata.

– Nu stiu cine esti si eu nu vorbesc cu strainii.

– Hei, hei, stai, ma prezint: eu sunt Gulia si sunt personajul bun.

– Probabil, dar eu nu te cunosc.

– Bine, hai sa facem cunostinta. Deci eu sunt Gulia, tu cine esti?

– Printesa cu fluturi.

– O, ce frumos. Uite draga mea eu sunt inca necunoscuta pentru tine, dar ne putem imprieteni si iti pot spune o vrajo-poveste?

– Ma faci sa rad. O vrajo-poveste, ce o fi aia?

– Un fel de poveste fermecata in care exista o formula magica si un cutit cu puteri extraordinare, iar la final totul se transforma intr-un pranz delicios.

– Esti un pic caraghioasa cu povestea ta, o sa ma strige mama curand asa ca ar trebui sa o spui repede.

– Bine, bine, deci fii atenta! Era odata, ca asa incep toate povestile.

– Da, ca niciodata, asta stiu si eu, spune repede mai departe.

– Gulia avea un cutit cu puteri extraordinare si de cate ori spunea formula magica tura-dura-mura-mura-pic-pic se transforma in cubulete. Ceapa curioasa credea ca ar putea si ea daca spune formula magica sa faca tumbe care se transforma in cubulete. Dar ce sa vezi, plangacioasa bucatariei, cum e prea dolofana, nu se poate da prea bine peste cap si dupa un tura-dura-mura-mura-pic-pic nu reuseste sa faca decat niste solzisori mici si pricajiti. Solzisorii suparati isi ineaca amarul intr-un pic de ulei si apa. Un puisor fericit si bun la suflet ii vede si li se face mila de ei si se duce sa ii aline. Cum stateau ei impreuna asa, vine dintr-o data o ploaie peste ei de ii acopera, nu gluma!

Totul arata acum ca o piscina in care puteau inota toti, linistiti. Cubuletele de gulie s-au gandit si ele sa intre un pic in apa, o lingura de bulion a zis ca vrea si ea sa se invarta pe acolo, iar o frunzulita de busuioc s-a aruncat ca de pe trambulina peste ei. Cand joaca lor in apa s-a terminat, ghici ce a ramas in loc? O mancare delicioasa si sanatoasa pentru ca asa sunt eu , o Gulie fermecata care are nevoie doar de un cutit si o formula magica.

– Da, zise fetita: tura-dura-mura-mura-pic-pic.

– Aceasta a fost povestea si ma inclin, draga printesa. Eu zic ca in aceasta seara, inainte de culcare sa ii spui tu mamei tale povestea pe care ti-am spus-o eu si sa incercati si voi sa faceti vraja mea.

– Tura-dura-mura-mura-pic-pic, spuse ele in cor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *