Pot să o duc în cel mai fain loc din lume, că ei cel mai mult tot la bunica îi place. Acolo unde are cu cine se juca, pe unde alerga, unde poate face ce vrea. E ironic un pic… eu abia așteptăm să plec de acasă, din orașul acela în care nu se întâmplă nimic, iar ea abia așteaptă să o ducem acolo.
Când am plecat la facultate, am zis că nu mă mai întorc. Și uite, ani mai târziu, e locul preferat al fiicei mele.
Cum e și viața asta…
Și uneori cu tot ce ai refuzat să te împaci până la un moment dat, te ajută copiii tăi. Sau îți dau curaj să o faci.