Mi-a luat bolul din mână, i-a spus pisicii să o aștepte un pic, s-a așezat la masă și a început să mănânce. Până de curând i se părea scârbos și nici nu voia să guste, ieri seară i s-a părut și drăguț, și delicios. Despre orezul cu lapte este vorba. A zis să îi fac numai de ăsta, că îi place foarte mult. Gata, s-a decis. Vrea să se facă mare cu orez cu lapte.
M-a întrebat cum l-am făcut, a repetat după mine, a mai cerut un bol. Nici nu e pretențioasă, m-am gândit eu.
Orezul cu lapte chiar e delicios și unul din deserturile cu gust de copilărie.
Mă tot întreabă cum pregătesc mâncare pentru că ea tot speră că o vom lăsa singură acasă cât suntem la serviciu. A zis că ea este mare și se descurcă. Și pe deasupra mai știe și ce să facă, și cum.
Să vă spun.
A zis că se trezește, se spală așa (și aici îmi arăta) apoi se îmbracă și pleacă în parc cu trotineta. Dacă o întreabă cineva ce caută acolo o să îi răspundă că vrea doar să meargă la locul de joacă să se joace. 🙂
Apoi vine acasă, face supă. Cum? Păi pune apă la fiert și legume. Și la final o pune în trei boluri. Ca să vedeți ce bine am crescut-o. Nu doar că vrea să stea singură acasă, dar ne-ar aștepta și cu masa pusă.
Apoi se culcă. Și mi-a arătat cum se întinde în pat. Și cred că e cazul să venim și noi acasă de la serviciu.
În fiecare dimineață mă întreabă dacă noi plecăm și ea rămâne singură acasă.
Doar că are patru ani și un pic peste jumătate. O ști ea să facă supă și probabil că i-ar ieși și orezul cu lapte, dar singură acasă nu o las.
