Ieri seară, târziu, ne-am întors dintr-o minivacanță din Cernăuți. M-am tot gândit pe drumul înspre casă, cum am perceput acest oraș. Este clar un oraș cu identitate. Este frumos, diferit de multe orașe din Europa. Altfel … în toate sensurile; și bun, și rău. Are clădiri extraordinare, mărețe, împunătoare, elegante, care te duc cu gândul la Viena. De altfel, Cernăuțiul este numit ”Mica Vienă”. Dar peste toate plutește și un aer cu iz vechi.

Pare, pe ici, colo, un oraș îmbătrânit. Dar este în același și un oraș cu viață de noapte. Vezi mașini scumpe, dar și Lada vechi sau autobuze pătrățoase ca prin anii 50. Strada Domnească din centru este pavată cu piatră cubică, deteriorată prin multe locuri, dar cu localuri foarte moderne, unde se mănâncă și se bea bine.

Vezi oameni foarte bine îmbrăcați, genți Chanel printre clădiri istorice, oameni înghesuiți în autobuze vechi, clădiri minunate, blocuri ponosite cu rufe la uscat sub geam.

Universitatea îți taie respirația. Este una din cele mai frumoase pe care le-am văzut.

Este un oraș cu istorie. Și o istorie pe care fiecare o simte diferit, o poartă diferit sau nu o mai poartă deloc.

Foarte greu găsești pe cineva care să vorbească românește. Nici engleză nu prea știu. Tinerii mai rup câteva cuvinte, așa cât să te poți înțelege cât de cât.

Peste tot scrie doar în limba lor, la magazin sau la restaurant este o adevărată aventură.

Mi s-a părut că oamenii trăiesc fericiți așa cum sunt. Cu viața lor, cu istoria lor …

Până mi se așează toate gândurile despre un oraș care mi-a plăcut și m-a intrigat în același timp, despre un loc al contrastelor, pe care poate că e bine să îl vizitezi măcar o dată, vă las câteva poze și am să pregătesc un articol cu mai multe detalii.

De foarte multe ori, în timp ce mă plimbam pe acolo, m-am trezit spunând că eu nu reușesc să înțeleg pe deplin acest oraș. Încă am sentimentul acesta.

Cernăuți – în câteva imagini