Imi place sa ii spun Printesa cu Fluturi, dupa volumul de poezie al lui Virgil Diaconu, si mi-ar placea sa iubeasca lectura, povestile, sa creada in magie. Pentru asta, noi doua, ne imaginam ca bucataria este de fapt Palatul nostru de vanilie unde retele pe care le gasim si incercam sa le preparam sunt de fapt niste povesti. Asa este si reteta acesta de briose. Foarte simpla si rapida. Ingredientele sunt personaje ascunse prin rafturile bucatariei care asteapta sa prinda viata si sa se joace cu Printesa mea cu Fluturi.
Briosa lenesa
Au fost odata ca niciodata, intr-un Palat de Vanilie, doua oua care doreau sa se zbenguiasca intr-un castron. Se jucau cu furculita si sareau pana faceau deasupra baloane.
– Hei, zise uleiul, vreau si eu sa sar cu voi! Lingura cand il auzi il ajuta sa ajunga in castronul care pentru oua devenise trambulina preferata.
Si uite asa, doua linguri de ulei sareau peste cele doua oua si se jucau cu mare pofta. S-au jucat cat s-au jucat apoi li s-a facut foame de niste iaurt cremos. Cu doua linguri s-au saturat repede si s-au apucat iar de sarit in castron cu si mai mare pofta pana au ametit de tot. Trei linguri de faina s-au gandit sa le mai pootoleasca joaca, dar in castron era si mai multa veselie.
Ziceai ca a venit Craciunul si ninge peste tot, ca in cele mai frumoase povesti. In Palatul de Vanilie poate fi Craciunul in fiecare zi. Si dupa ce a nins ca in povesti, cu faina, au mai cazut spre final doua lingurite si hai si-un pic de praf de copt.
Gata, joaca s-a sfarsit si este timpul ca totul sa se cuibareasca in forme frumoase de briosa. Acum e timpul pentru fructe. Putem ascunde in povestea briosei piersici, caise, banane, afine, zmeura, portocale. Ia sa vedem care se ascunde mai bine si se lasa mai greu ghicită? Le lasam sa se cuibareasca bine in briose, in cuptor, vreo 20 de minute, timp numai bun pentru fructe sa gaseasca o ascunzatoare buna. Dupa ce joaca fructelor de-a v-ati ascunselea se termina, se termina si povestea briosei, si incepea povestea princhindelului mancacios.
