Este mare suparare in familia Ou. Stiti, de obicei, albusul si galbenusul nu se despart si se inteleg foarte bine. Impreuna fac cele mai bune omlete, cele mai bune clatite, cele mai bune briose, in fine, multe prajituri si mancaruri delicioase. Sunt de nedespartit cei doi si se pare ca fac o treaba foarte buna. Azi-dimineata nu stiu ce s-a intamplat. Albusul s-a trezit cu o falca-n cer si una-n pamant, ca el vrea sa fie singur, ca e alb, pufos ca neaua si se poate descurca si singur. Vrea sa se separe de galbenus si sa fie pe cont propriu.
– Uite, vezi, cu cat sar mai mult cu atat devin mai pufos. Sunt alb ca zapada si pufos ca un nor. Tu nu poti sa fii ca mine, suntem prea diferiti. Nu cred ca mai trebuie sa fim asa de uniti. Intr-o alta parte a bucatariei, galbenusul suparat nu stia cum sa il coinvinga pe albus ca separat nu se pot descurca prea bine in bucatarie. Si, le sta si mai bine impreuna. „O fi el pufos dar eu sunt cremos si delicat. Ne completam foarte bine. Ce l-o fi apucat in aceasta dimineata, chiar nu inteleg. Mereu ne-am inteles bine si acum, ce fac eu acum?”, gandea galbenusul, printre suspine. Din dulap, o forma de briosa ii auzi pe cei doi si se duse la galbenus sa vorbeasca cu el.
– Am eu o idee. Stateam acolo in dulap si l-am auzit pe albus. Stai linistit si ai incredere in mine. O sa imi reuseasca planul. Cand sari din dulap lua dupa ea niste zahar, un strop de vanilie, un pic de lapte si niste faina. Pe galbenus il lua de mana mai intai zaharul si vanilia. Cum il consolau, un miros minunat invada bucataria.
– Ce se simte? De unde vine parfumul asta? intreba albusul.
– De acolo, ii raspunse forma de briosa, de la fratele tau galbenusul. E de la vanilie.
-Si laptele, si faina? Unde se duc?
– Tot acolo. Pregatim ceva bun.
– Hei, prafule de copt, striga albusul. Stai pe loc, vino la mine!
– Nu pot, eu cu galbenusul trebuie sa ma amestec. Vrem sa facem ceva bun, ii raspunse praful de copt.
– Nu e corect, se bosumfla albusul, uite ce frumos sunt. E ca si cum ati zbura printre nori daca v-ati juca cu mine.
– Da, asa este, esti foarte frumos, ii raspunse forma de briosa. Dar, ai fi si mai interesant daca ai veni alaturi de noi. Daca ramaneti suparati, unul aici, altul dincolo, nu am mai putea face nimic bun pentru prichindeii pofticiosi. Tu aici pufos, el acolo cremos. Si atat. Uneori, lucrand in echipa iti poti pune in valoare mai bine calitatile. Iar voi lucrati foarte bine impreuna. Eu ma gandeam la niste briose foarte bune. Ce zici? Hai si tu cu noi. Impacati-va! Hai sa facem ceva bun impreuna. Dati mana si haideti cu mine in cuptor.
Pana la urma albusul ceda la insistentele formei de briosa. Nu foarte convins, se amesteca cu galbenusul si celelalte ingrediente si forma de briosa ii lua si ii baga in cuptor. Cat au stat acolo, au avut destul timp sa se gandeasca la ceea ce s-a intamplat, sa discute si sa se impace. La final au iesit niste briose fantastice si pufoase.
– Vedeti, le-a spus forma de briosa, daca v-ati impacat. Impreuna ati reusit sa va transformati in ceva delicios. Sa nu va mai certati, nu are rost. Sunteti niste oua minunate si avem nevoie de voi in bucatarie, impreuna.
Smantana asista la impacarea lor si se gandi sa le croiasca niste costume de sarbatoare pentru petrecerea de impacare. Croi niste rochii foarte frumoase din banane si fructe de padure.
– Gata, uite ce frumoase sunteti acum. Sa inceapa petrecerea de impacare.
