Cât încă este cald și soarele încălzește, e vară și nici nu contează ce arată calendarul. Zilele acestea în care nu am scris mai nimic, am stat acasă cu Natalia. Am avut câteva zile de concediu și am făcut ce îmi place cel mai mult: am stat. 🙂
Când nu am stat degeaba, ne-am plimbat, am ieșit la pescuit, am făcut curat, am gătit, am stat de vorbă. 🙂 Natalia ne mai întreabă din când în când: ”vrei să vorbim?” și cum nu ai cum să o refuzi, ne punem pe vorbit.
În zilele în care nu scriu pe blog, scriu în mintea mea. Am sute de pagini scrise, nescrise. Despre orice. Cum ar fi… despre vara noastră, în care ne-am plimbat prin tot felul de locuri frumoase din țară. Nu aveam prea mari așteptări după cât am stat în casă. Am reușit să ajungem la mare, de fapt, nici nu prea puteam să îmi închipui să nu o văd, să nu o aud. Ne gândeam chiar să mai revenim, dar între timp s-a prea aglomerat și am renunțat. Noi am mers chiar în iunie, la început de sezon și am prins o vreme minunată.
Așa că am mers pe alte drumuri și am descoperit Bucovina. Am mers de două ori în zonă și încă mai avem multe de văzut acolo. Este încă pe lista noastră și pentru următoarele vacanțe.
Am stat la pescuit, am mers prin păduri, am descoperit zone interesante, ne-am bucurat de fiecare peisaj, am stat împreună, am zâmbit în poze. Am stat până seara târziu să ne uităm la lună cu telescopul. Încă învățam să îl folosim. 🙂
Am scris o poveste, despre care v-am mai spus, v-a apărea în curând într-o carte la Editura Siono. Am visat o carte pentru copii, despre o fetiță, pe care m-am gândit să o numesc Lilou, pentru care noaptea e fascinantă și pleacă să învelească steluțele alături de Zâna Somn Ușor. O să o ascultați într-o zi la #povesteadelaprânz.
A fost o vară frumoasă, pe care o cam agățăm în cui alături de câteva poze cu zâmbete. A fost o vară în care am fost bine, sănătoși, și asta contează cel mai mult.
Când soarele va fi mai palid și frunzele vor zbura ușor prin aer, abia atunci e toamnă. O toamnă pe care o iubesc, căci într-o zi care te-ar fi dus cu gândul la Bacovia, am devenit mama ei. Și pentru o clipă lumea mea s-a oprit, cât să mă urc într-un carusel colorat și vesel, unde să mă joc și să îmi imaginez personaje de basm pentru doi ochi mari și cuprinzători.
Tot timpul finalul verii mă duce cu gândul la o carte. ”De veghe în lanul de secară.” E o carte pentru final de vară și un început timid de tot de toamnă.
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.
