Stii, as vrea sa ma lasi un pic. Sa taci, sa nu mai reprosezi, sa te asezi, sa te odihnesti, sa respiri, si atat. Si daca nu poti, as vrea sa ma lasi sa stau un pic linistita sub un salcam inflorit. Sa simt dulceata florilor, sa ma imbat cu mirosul, sa uit de tot, da, chiar si de tine, sa ma gandesc doar la mine. Un egoist sub un salcam. Macar o clipa. Sa nu mai fie bezna in cap si galagie in suflet. Sa vad doar raze de soare, sa le simt, sa ma atinga cum nu am simtit nici o alta atingere de la nimeni … si cam atat.
Uneori nu ma mai pot misca, se paralizeaza tot si ma uit tamp la tine cum nu vezi si nu intelegi nimic. Pari de departe labil si ciudat. Imbatat de tot felul de arome ciudate si ganduri stingher de proaste. Sunt ca un autist care nu gaseste acelasi limbaj cu al tau si al lumii din jurul tau. Lasa-ma sub un salcam sau hai intr-o liniste deplina cu mine. Shhh, nici gandurile nu vreau sa ti le aud. Fii ca un tablou mut in culori terne.
Miroase a salcam. Am si acum un strop de parfum de salcam in primul sertar al dulapului. Pentru vesnicie si reverie.
Miroase a salcam si e alb, si atata liniste si sufletul se simte bine dupa mult timp. Nu mai tresalta, nu mai simte ce ii dau altii, nu mai suspina, nu ofteaza. E doar incantare. Si ma iau singura in brate sa imi simt propria caldura. O mai am. Pana la urma nu mi-a luat nimeni caldura. Mai sunt inca atat de vie.
Miroase a salcam si atat. Ma ridic si ma intorc, doar lasa-ma un pic. Si daca vii cu mine iti intorc eu cheia sa te invarti mereu in cercul meu dupa ce ma satur de miros si soare.
